Muzeul momârlanului din Petrosani, netractiv pentru localnici. Strãinii apreciazã mai mult traditiile altor popoare. Urmele momârlanilor mai sunt pãstrate în douã muzee din Petrosani, douã case autentice, vechi de peste 200 de ani.
Aici, uneltele traditionale si obiectele patrimoniale, donate de familii momârlãnesti, sunt expuse spre interesul turistilor, dar si al localnicilor, momârlanii fiind un subiect prea putin abordat chiar si în zonã. Pragul muzeului momârlanului din Petrosani a fost cãlcat de mai multi turisti strãini decât de oamenii din Valea Jiului, de bãstinasi.
”Au venit, mai ales strãinii pentru cã este o cale turisticã mai ales cã la poarta am fãcut acea plãcutã ”Muzeul Momârlanului” sunt multi curiosi care intrã. Am avut nemti, polonezi, cehi, slovaci, italieni care au fost foarte încântati mai ales cã am avut niste turisti canadieni care au luat fiecare piesã din muzeu în mânã si nu le-a venit sã creadã cã sunt adevãrate. Apreciazã mult mai mult. Pe ei îi impresioneazã foarte mult si sunt dezamãgiti cã autoritãtile nu se implicã mai mult pentru a pune în valoare aceste proiecte”, a povestit Elena Mãlinesc, proprietara muzeului.
La muzeul momârlanului de pe strada Sãlãtruc o întâlnim pe tanti Elena Malinesc care este bucuroasã sã ne spunã cã asteaptã vizitatori dornici sã descopere traditiile momârlanilor.
”Bineînteles, îi primesc cu toatã dragostea. Dacã este o zi asa de specialã eu chiar mã bucur pentru cã sunt niste lucruri care nu trebuie uitate ale strãmosilor nostri. Mã bucur cã am reusit sã le adun si sã le mai vadã si altcineva. De la porturi traditionale, instrumente cu care se lucra, rãzboi, totul se poate vedea. Sunt cam îngrãmãdite dar se pot vedea si admirã”, ne povesteste Elena Mãlinesc.
Initiativa femeii a luat nastere acum câtiva ani când a început sã adune câte un obiect traditional din zona Vãii Jiului. În micul ei muzeu, cei care calcã pragul pot admira obiecte traditionale momârlãnesti care au fost adunate cu greu.
”Nu foarte greu, am început sã adun obiecte din toate satele nu doar de la noi de aici, Sãlãtruc, Livezeni, Coastã, Luncã, Slatinioara, Dalja Micã, tot ce am auzit cã nu le trebuie le-am zis sã nu le arunce. Sunt oameni care m-au înteles, altii nu care au preferat mai bine sã le dea foc, dar acum unii regreta cã le-au dat foc”, mai spune proprietara muzeului.
Monika BACIU
