Este, fără tăgadă, cel mai mare fan al echipei de fotbal Jiul Petroșani. Alb-negru e „religia” lui, iar fanioanele și mai ales fularele sunt pasiunea lui costisitoare. Vorbim de Costel Grigore, cel mai adevărat suporter al echipei din Lunca Jiului, omul de care toată Valea Jiului e mândră, dar mai ales vecinii.
Am ajuns la Petrila, la finele săptămânii trecute și, pus pe șotii ne-a spus că locuiește într-un bloc la strada principală și, „dacă nu la etajul IV, atunci la ultimul etaj”.
Iar pe măsură ce urcam scările, am realizat că omul chiar e pasionat. Pe casa scării e plin de fulare agățate. Fulare de la echipe de fotbal de care am auzit sau nu, sunt atârnate de tavan, ori pe pereții scării. Costel ne-a mărturisit că face asta de când a luat foc Stadionul Jiul Petroșani. Iar colecționarea fularelor e ca și fumatul
„Când umbli pe stadioane și mergi la meciuri, iei azi unul, data viitoare altul. E ca și cu țigara. Azi una, mai apoi a doua, apoi îți iei un pachet, clar. Soția nu a zis nimic și atunci am zis că, tot ce nu este interzis, înseamnă că e voie. Am luat și de la alții, prieteni, care m-au tras după ei. Alin de la Vulcan, de la Deva, din Buzău, Constanța. Nu suntem mulți colecționari, dar eu sunt copil de mingi pe lângă alții. Că e ceva ce implică și costuri. Dar primul meci pe stadion a fost în 1975, când a luat foc stadionul, la meciul cu Poli Iași. Cred că aia a fost, că eu eram copil”, spune Costel.
E șef la galerie și parcă nimeni nu iubește așa de mult echipa Jiul Petroșani. A mers și la finele săptămânii trecute la meci. „Jiul nu o să îl las niciodată. Mergem la Fărcășești. Nu contează că e zăpadă. Noi mergem că e Jiul. Dacă nu ținem noi nu ai noștri…”, mai spune Costel Grigore.
În casa și pe holul scării blocului în care locuiește sunt, așa cum recunoaște timid, peste 500 de fulare. Are și scumpe și mai ieftine, dar gratis a primit doar două. „La noi este o lege: nu iei nimic gratis. Măcar la schimb”, spune, cu tărie fostul miner. Dar nu a vrut să spună care e cel mai scump, de teama soției.
Iar pasiunea lui e îndrăgită și de vecini. O doamnă, vecina de la etajul III, este cea care se îngrijește să fie curate, le scutură și le spală când e cazul. Așa încât colecția să arate impecabil, în orice moment. „Multă lume mă întreabă dacă nu mi le fură careva. Dar eu zic să încerce, că va da nas în nas cu tanti Ardelean. Are mai mare grijă de ele. Tanti Nuța, Corina. De multe ori o găsesc pe tanti Ardelean urcată să le curețe, deși nu cred să fi fost vreodată pe vreun stadion”, mai spune colecționarul Costel Grigore, care spune că va cumpăra și altele, cu condiția ca soția să nu spună nimic.
„Este foarte frumos. Noi avem o scară frumoasă, datorită lui. Suntem încântați de pasiunea lui”, a recunoscut o altă vecină.
Locul în care le are expuse e plin de culoare, dar Grigore tot pe cele alb-negru le iubește, indiferent de pe ce stadion vin. Dar are și fulare pe care sunt chipurile fotbaliștilor români.
Diana Mitrache
