Senatorul PP-DD Haralambie Vochitoiu a primit din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, o scrisoare de multumire. Asta, dupã ce senatorul Vochitoiu a avut o atitudine de sprijin a Bisericii ortodoxe, în Parlament. În cele ce urmeazã încercãm sã redãm succesiunea de evenimente si trãiri profund umane care au dus la aparitia pretiosului document, asa cum au fost ele înregistrate de camerele ascunse ale unei televiziuni tip garsonierã. De aici pânã la pamflet nu mai este decât un pas.
La tãti ni-i greu Ora 17.05, sediul Patriarhiei
Preafericitul Daniel stã pe gânduri. Un fotoliu somptuos îi absoarbe lacom silueta. „Ce lume rea! Ce lume rea pe lumea asta !!”
Se întinde spre mãsuta de cristal si sunã dintr-un clopotel de argint. „Unde e dulceata mea de cirese negre?!” Musul popesc iese cu spatele sã îndeplineascã porunca.
„E rea de tot lumea asta. Mã atacã. Se leagã de bisericuta noastrã! O sã-i afurisesc pe toti. Dãrâm Catedrala Neamului pe ei. Doamne, iartã-mã !”. Se ridicã iritat si formeazã un numãr la mobil. „Alo, Surubescule, ai terminat treaba? Hai, mã, cã vine Potopul! Trimit mâine un bãiat s-o ia. Pace tie!”. Se plimbã câtiva pasi. „Degeaba e X5, se stricã si astea”.
Apucã telecomanda si-i dã viatã plasmei de 5×6 metri aninatã sub o icoanã. Absolut din întâmplare nimereste pe OTV-varianta indoor. Si, subit,
fata patriarhului se lumineazã. Ochii încep sã-i scânteieze ca la pisici în reflexiile ecranului. În scrumiera de marmurã fumul havannei începe sã împleteascã acatiste.
Cinemateca: Cel rãu, cel urât (cel bun nu a primit rol)
Ora 16.35. sediul Parlamentului
Senatorul Haralambie Vochitoiu mãturã la pas în sus si-n jos podeaua Parlamentului. Face un semn amabil-insinuant spre colega Firea. Aceasta îi dã elegant ignore. „Scorpie!”. Lãuntric, senatorul este evident zbuciumat.
„Ce sã spun? Ce sã le spun?! Îmi trebuie un discurs-mineriadã care sã mã scoatã în fatã”.
Trece pe lângã o tîsnitoare de interior. „Ce prostie sã fac tam-tam cu ieftinirea apei în Vale. Acum trebuie sã demonstrez cã nu sunt hot. Si e greu. Fir-ar sã fie Costel cu apometrele lui cu tot”. O idee începe sã-i surâdã cu gura stirbã. „Dar dacã mã fac eu putin frate cu dracu’? Bag un spici cu mandã. Dau în cei mici si multi ca sã-l apãr pe ãla mare. O raritate în democratie. A mai încercat si Miron pe vremuri, dar el a gresit cã a dat cu bâta. Asta e!”. Apucã o coalã si pe un pervaz înalt începe sã zgârie hârtia înfrigurat: “Domnule Presedinte, Stimati colegi, Asistãm în aceastã perioadã la atacuri fãrã precedent la adresa Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Nu conteazã numele persoanelor si nici partidul sau alianta din care fac parte, pentru cã, dacã le pronuntãm, îi facem oameni. Si ei nu sunt.
Ei sunt Satana ajuns în Parlamentul României…”.
Scris rapid, ca soptit de o fortã supranaturalã, nu neaparat divinã, speech-ul e gata. “Oare unde e Diaconescu cu camera? Sper sã mã prindã în chip”. Cu pas sigur, demnitarul întrã în sala de sedinte.
Haralambie Vochitoiu, sfânt de rit nou
Ora 17.43, sediul Patriarhiei
“…sunt Satana ajuns în Parlamentul României”.
Preafericitul ascultã în beatitudine. “Cine e ãsta? Cine, mã, e ãsta?! Le zice ca din Scripturã. Aia pentru studii medii. Sã am 100 ca el în Parlament as face din cutia milei simbol national si paragraf în Constitutie”. Sunã pe direct la Personal. “Cuvioase, mutã urgent pe OTV de interior si spune-mi cine e ãla de cuvântã în Parlament. Vochitoiu? Haralambie Vochitoiu. Cuvioase faci o epistolã de multumire de gradul 8 cãtre senatorul ãsta. Stii tu, bagi cu libertatea religioasã, sprijin financiar si efortul nostru ca sã fie bine. Si mã semnezi. Dai scrisoarea lui Dandanache, da mã, ãla de la Postã, sã o ducã azi la Senat. Lipeste-i-o de veston cã ãsta le pierde pe toate. Si, cuvioase, urgent, cã-ti bag impozit!”
Multumit de lucrare, preafericitul se scufundã în fotoliu. Molfãind lent ciresele negre din dulceatã, patriarhul îsi mângâie bogãtia bãrbii: “Vochitioiu. Haralambie Vochitoiu. Hmmm ! Îl fac sfânt !” Scapã discret de un sâmbure refugiat în dulceatã. “Sper sã-i ajungã!”
–-
RUGÃCIUNE. Senatorul Haralambie Vochitoiu încã mai crede cã în rugãciunea
“Înger, îngerasul meu”, versurile “Eu sunt mic, tu fã-mã mare” se referã la Patriarhul Daniel
–-
PAMFLET – PRELUARE DIN ZIARUL
HUNEDOREANULUI
