Drumului Crucii de la Lupeni-Straja s-a nãscut ca urmare a unei povesti incredibile, confirmatã stiintific… ”Acolo se stie din vechile cãrti cã a fost o groapã comunã a celor cãzuti la datorie si cã nu si-ar gãsi linistea. Emil Pãrãu a fost sfãtuit sã ridice o cruce mare, sus, în munte, iar pe drumul cãtre munte sã construiascã 9 troite, cifrã care întoarsã este 6, semnul „fiarei”…
Ileana Berki, din Vulcan, cunoscutã ca o interpretã, o compozitoare si o textierã mai aparte, ne-a dãruit o piesã muzicalã de mare voaloare care este apreciatã în întreaga lume. ”Drumul Crucii”, pe versurile si muzica Ilenei Berki, a strãbãtut continentele ajungând si la Festivalul International de la San Remo. Cu vocea sa curatã-cristal Ileana a impresionat profund pentru cã melodia se bazeazã pe întâmplãri adevãrate, ce par ireale, socante, care au avut loc în Straja-Lupeni. Mai precis, coincidente multiple, semne, fapte pe care preoti, istorici si cercetãtori le-au luat în serios atunci când acestea au fost prezentate, cu dovezi, de cãtre Emil Ilie Pãrãu, din Lupeni, cel care a însufletit Valea, judetul si chiar tara prin organizarea de manifestãri de suflet, spirit si culturã. Ileana Berki a compus si compune piese muzicale bazate pe întâmplãri si povesti de viatã adevãrate. 
Fiind în cãutare de ”subiecte”, într-o sâmbãtã a anului 1997 a gãsit într-un colt, pe atunci, al micii cabane Montana pe sotii Pãrãu. Din vorbã în vorbã, acestia i-au povestit cum au ajuns ca la Lupeni sã organizeze Drumul Crucii în Vinerea Mare a Pastelui, cum s-a ridicat Crucea mare, de sus, din munte si ulterior cum s-a construit Schitul Straja.
Lupi care au sfâsiat tatã si fiu, acelesi umbre ca niste stafii…
”Piesa Drumul Crucii este estenta unei povesti incredibile si totusi atât de normalã dacã ne raportãm la divinitate. Eram în cãutare de subiecte si mergînd cu autobuzul spre Lupeni, am exclamat: crucea! Am avut un sentiment acut cã va fi piesa vietii mele… În cãbãnuta micã, în zi de Constantin si Elena, nu stiu ce s-a întâmplat. Un fulger a strãbãtut un candelabru al încãperii, au pocnit becurile, s-a întrerupt curentul. În acel întuneric doar filamentul rosu în formã de cruce al unui bec era tot ceea ce se putea vedea. Toatã lumea a exclamat: mare minune! Dar dupã vreo trei zile becul s-a spart si lumea a uitat. De Sf. Ilie, acelasi candelabru, acelasi scurt-circuit, sau ce o fi fost, si pe becul din acelasi loc a fost parcã desenatã o cruce. Coincidentã au spus unii, dar nu pãreau sã fie convinsi nici ei de ceea ce spun. Întâmplãtor pe acolo era o tigancã, care i-a spus domnului Pãrãu cã ar fi bine sã meargã la preot sã afle ce i se cere sã facã. Eu cred cã acea tigancã reprezintã o parte a rãului, având în vedere cã se ocupa cu ghicitul si alte chestii din astea.
Si atunci cînd partea rãului recunoste pe cea a binelui, te cutremuri, nu ti se pare normal.
În tot acest timp, pe munte circulau povestirile ciobanilor, ale localnicilor, care povesteau cã noaptea, în razele lunii si nu numai, se vedeau pe munte umbre ale unor oameni, bine conturate, încât se putea distinge îmbrãcãmintea.
Toti descriau aceleasi straie, ale soldatilor din primul rãzboi mondial. Erau vãzuti în grupuri sau ca adevarate pelerinaje, uneori umbre singulare… Cu toate aceste povesti adunate, Emil Pãrãu a luat calea Mãnãstirilor, a institutiilor de profil, a contactat preoti cercetãtori în domeniu, care au gãsit în arhive povesti asemãnãtoare, ba chiar mai impresionante, în acele locuri ale muntelui Straja. Grinda cabanei prãbusitã, lupi care au sfâsiat tatã si fiu, acelesi umbre ca niste stafii, care fuseserã identificate a fi ale soldatilor, probabil morti si neîngropati crestineste. Acolo se stie din vechile cãrti cã ar fi fost o groapã comunã a celor cãzuti la datorie si cã nu si-ar gãsi linistea. Emil Pãrãu a fost sfãtuit sã ridice o cruce mare, sus, în munte, iar pe drumul cãtre munte sã construiascã 9 troite, cifrã care întoarsã este 6, semnul „fiarei”. Troitele sã fie sfintite cum se cuvine, cu rugãciune, care sã culmineze cu slujba de la Crucea mare pentru soldatii care nu-si gãsesc linistea.
Menirea s-a-mplinit, se stinge orice fricã!
Dupã asta, de Sfânta Maria, în acelasi loc al cabanei, acelasi bec, alt scurt-circuit si semnul M pe bec. Parcã erau prea multe coincidentele. Dar a fost interpretat cã este de bine si Emil Pãrãu a continuat ceea ce hotãrâse cã are de fãcut.
În ziua când s-a fãcut drumul pentru sfintire, un sobor mare de preoti si înalti prelati s-au oprit la fiecare triotã, sfinteau si se rugau. Era o vreme urâtã, întunecatã de nori grei, o atmosferã apãsãtoare. Toti paticipantii parcã duceau poveri grele…
Pe mãsurã ce troitele erau sfintite parcã se asternea o liniste asupra tuturor, iar sus, la Crucea cea mare, când au început preotii sã se roage cu o fortã pe care nu o bãnuia nimeni dupã lungul drum, cerul negru de nori s-a despicat în douã si soarele a strãlucit tot restul zilei. De aceea spun în versurile piesei: ”Pãdure si munte pe rând se linisteste./ Menirea s-a-mplinit, se stinge orice fricã,/ Ia negura si ceata si rãul se ridicã…” – povesteste Ileana Berki, cu pauze lungi nãscute din emotii si simtiri.
În asemena situatii, rationalul te îndeamnã sã crezi orbeste, dar acelasi rational îti spune cã nici nu poti sã respingi realitatea.
”Clar, nu a fost un text lucrat de mine, mi-a fost dictat”
Ileana Berki este o textierã cu experientã, dar în cazul piesei Drumul Crucii nu recunoaste cã a lucrat asa cum a fãcut-o cu celelalte melodii compuse de ea.
”Sâmbãta mi-au fost povestite în amãnunt întâmplãrile de cãtre familia Pãrãu, iar în dimineata de luni, m-am trezit si nici nu m-am ridicat din pat. Am luat un pix si o coalã de hârtie si totul a curs, de parcã îmi era dictat textul. Am sters si am corectat doar câteva cuvinte sau le-am inversat. Atât. Clar nu a fost un text lucrat de mine, nu eu am conceput versurile asa cum fac de obicei. Pe o foaie A4, am scris fatã/verso cu o usurintã incredibilã, si versurile sunt ca o mãnusã pe melodie”- declarã Ileana Berki.
Ileana Berki este convinsã cã postul Pastelui trebuie sã fie ca o curãtare de primãvarã a spiritului, iar Pastele înseamnã iertare, iubire nemãrginitã. ”Dacã am face fiecare ceea ce ne îndemnã Isus, am trãi într-o lume cu adevãrat bunã si ne-am situa acum la alt nivel” – spune cântãreata si compozitoarea.
Pânã la Crucea Cea Mare – 1440 m altitudine
Impotant este cã în Valea Jiului, la Lupeni, Drumul Crucii a devenit o traditie. Mii de pelerini urcã cei 10 km pânã sus, la crucea cea mare, purtând pe umeri crucea de lemn, refãcând astfel traseul lui Isus pe Golgota. La cele nouã troite initiale, s-au adãugat încã cinci, pentru a respecta cu strictete adevãrul biblic. Crucea are aproximativ 100 de kg si circa cinci metri lungime si contine o micã pãrticicã din crucea originalã si moaste ale mai multor sfinti. Procesiunea este unicã în tarã prin traseul anevoios pânã la Schitul Straja, situat la 1440 m altitudine.
Manifestarea are ca motto, spusele lui Isus cu privire la responsabilitatea faptelor fiecãruia: ”Cine nu-si ia Crucea sa si nu vine dupã Mine, nu este vrednic de Mine!”
––
Drumul Crucii duce-n muntele sfintit
O, iartã-mi te rog, Doamne, atâtea rugãciuni
Prin care-ti cer doar pâine, semne si minuni.
În zi de sfânt minunea mare s-a-ntâmplat,
Cu tunet si cu fulger semn tu, Doamne-ai arãtat.
Si spusu-mi-a tiganca cu limba ei spurcatã
Cã de la Dumnezeu venirea asta-i datã,
Ca sã ridic o cruce, dar Doamne, spune-mi unde?
Acolo unde stafii n-au încetat sã umble
Pãdure si munte cu laude de somn,
Speriati, îngroziti de soldatii ce mor.
S-au dus si s-au stins la cel sfânt rãzboi
Si fãrã-ngropare-s aruncati la gunoi.
Soldatii strigoi se roagã, zbiarã, urlã
De mormânt crestin ei parte n-avurã.
Dar Sfânta Maria, la acest îndemn
Si-apleacã privirea si-mi trimite un semn,
Un semn care îmi spune cã e bine ce fac,
Sã fac Drumul Crucii cã ti-este pe plac.
Cu nouã troite pân-la crucea cea mare
Si sasele de fiarã din munte-atunci disparã.
Aceasta este calea ce sus în munte duce,
Unde cu foc ai scris sã se ridice o cruce.
O cruce unde mortii din veac, ce n-au odihnã,
Se-adunã linistiti si la Tine se-nchinã.
Preot crestineazã, se roagã si sfinteste
Pãdure si munte pe rând se linisteste.
Menirea s-a-mplinit, se stige orice fricã
Ia negura si ceata si rãul se ridicã…
Acolo sus în nori, o, Doamne, crucea-ti lumineazã,
Cã binele si viata, de-acum în veci troneazã,
Iar rãul si blestemul nevrând îngenungheazã.
Dispare fiara, iar soarele-ti trimite o razã!
Drumul Crucii, Drumul Crucii duce-n muntele sfintit,
Drumul Crucii, Drumul Crucii cu lacrimi e stropit…
(Muzica si versuri Ileana Berki)
––
Ileana Firtulescu
