În data de 29 aprilie a fost Ziua Veteranilor de Rãzboi, conform Înaltul Decret al Regelui Carol I din anul 1902. Cronica Vãii Jiului vã prezintã povestea lui Nicolae Pometescu, un fost ostas al armatei române, unul dintre putinii rãmasi astãzi în viatã pentru a putea povesti cele prin câte au trecut soldatii în cel de-al doilea rãzboi mondial.
“Ostasi, vã ordon, treceti Prutul! Zdrobiti vrãjmasul din Rãsãrit si Miazã noapte! Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii vostri cotropiti!” Asa scria în ordinul generalului Ion Antonescu de la data de 22 iunie 1941! La acea vreme, Nicolae Pometescu era un tânãr soldat, care nu stia ce orori avea sã vadã. „Dintr-un batalion de 1200 de soldati, ne-am întors în tarã, la defilarea de la Arcul de Triumf, doar 122. Mi-aduc minte cã ne bãteau cu buchete de flori în piept când defilam în fata maresalului Antonescu si a majestãtii sale, Regele Mihai”, ne spune Nicolae Pometescu, presedintele veteranilor din Lupeni. Rãzboiul a fost cumplit, cu clipe de dejnãdejde si rãni lãsate nu doar pe trupurile care cu vitejie
s-au aruncat în luptã pentru dezrobirea Basarabiei, ci mai ales în suflet. “Cea mai cumplitã amintire pe care o am din rãzboi, este a primei zi de pe front, când am vãzut primii morti si când au început inamicii sã tragã. Cunosteam deja vuietul bombelor care cãdeau aproape, lângã noi. Au fost momente când a cãzut bomba chiar aproape de mine, iar eu m-am aruncat la pãmânt si nu m-a rãnit” , spune cu durere în glas veteranul.
Toate aceste amintiri despre istoria realã a României si nu cea cosmetizatã din unele cãrti de istorie, se pierd încet, încet. Veteranii de rãzboi, cei care au fost acolo ca o mãrturie vie a celor petrecute, pier, unul dupã altul. Putin mai sunt cei care mai stiu, mai pot sau mai vor sã-si aducã aminte.
“În anul 1994 am avut 660 de veterani, iar acum mai suntem doar 8 veterani în viatã. Mã uit în calendar si vãd zilele. Le tin minte când mã gândesc unde am luptat si când am trecut pe lângã moarte. Am rãmas cu amintirile doar…”, a mai spus bãtrânul încovoiat de amintirile grele care îl apasã.
Cu fata brãzdatã de urmele celor peste 90 de ani cât a trãit, cu un usor tremurat al mâinilor din cauza bolii, dar cu emotie, însufletire si o luciditate incredibilã în vorbã si gesturi, Nicolae Pometescu, veteranul din Lupeni mai spune cã mai are o singurã dorintã: Sã fie pace în lume, pacea pentru care a luptat si pentru care multi ostasi precum el au pierit pe fronturile nemiloase.
Luiza Andronache
