S ezonul 1978-1979 era al 19-lea consecutiv pentru echipa de rugby Știința Petroșani în primul eșalon valoric al României. Și va fi al treilea campionat la rând cu ocuparea locului 4! Iată cum s-a desfășurat acel campionat:
1978-1979- Echipa „Florii de colț”
Sezonul începe cu o victorie, 8 – 3 în deplasare la Politehnica Cluj, Știința jucând după același sistem din ultimii trei ani, în grupe (Grupa D), alături de Politehnica Cluj, Grivița Roșie București, T.C Ind. Constanța. Un meci fără istoric, va fi cel cu Politehnica Cluj în retur, scor 56 – 0 (26 – 0). Un meci de neuitat va fi cel cu Dinamo București, scor 19 – 10 (13 – 0) descris mai jos de presa vremii:
Știința-Dinamo 19 – 10 (13 – 0). „Știința Petroșani fără a putea alinia cea mai bună garnitură…a reușit o victorie reconfortantă, demonstrând celor peste o mie de spectatori că printr-o dăruire exemplară poate
îngenunchea orice echipă. Rar ne-a fost dat să asistăm la o dominare atât de categorică a băieților noștri și asta tocmai în fața lui Paraschiv, Dărăban, Nica, Ion Constantin și a celorlalți internaționali dinamoviști. Prima repriză a fost controlată cu autoritate de gazde, ele detașându-se în învingătoare, chiar dacă deschiderea scorului se produce doar în minutul 20, în urma loviturii de pedeapsă transformată de Tudose, după ce trei situații clare de eseu fuseseră incredibil ratate.
Superioritatea evidentă a studenților este concretizată prin „essai-urile” semnat de Ion Florentin și Ghiță, primul transformat de Tudose. Cu 13 – 0 la pauză,, rugbyștii petroșeneni abordează relaxat repriza secundă și de o neatenție a lui Enciu Stoica profită Zafiescu, autorul primelor puncte dinamoviste….avea să vină și eseul doi al dinamoviștilor, apoi…Tudose care a știut să-și onoreze aniversarea de 23 de ani printr-o comportare bună, parafeză victoria echipei sale transformând magistral două lovituri de pedeapsă (prima dintre ele de la cca. 50 de metri de buturi).”
Alte rezultate importante: 22 – 6 cu Rapid București, 20 – 15 cu Steaua, 9 – 9 cu Grivița Roșie București. Noul antrenor al Științei în acest campionat, Titi Ionescu, a făcut un echipament nou pe care a apărut o floare de colț, simbol al Parângului, de atunci, echipa din Petroșani primind numele de „Știința, echipa florii de colț”. În sezonul 1978-1979, ocupând locul 4, Știința a folosit lotul: Bunduc, Ortelecan, Oprea, Șușinschi, Ion Aurel, Ion Florentin, Băloi, Vieru, Bonea, Nedelcu, Fl. Dumitru, Dinu, Ghiță, Dragu, Milcă, Ortelecan, P. Dobre, Enciu Stoica, Drondoe, Budică, Merea, Tudose, Bucan, Meszaroș.
„RUGBYUL ÎNSEAMNĂ O ECHIPĂ FORMATĂ DIN PRIETENI ADEVĂRAȚI” declară Ion Aurel.
Ion Aurel, ştiu că sunteţi un adevărat model de muncă şi seriozitate. Cum aţi devenit titular de bază al Ştiinţei Petroşani?
De la primii paşi în rugby am considerat că printr-o conştiincioasă pregătire poţi obţine rezultate sportive de performanţă.
Când aţi venit la Ştiinţa?
În 1976. Ca junior am jucat la Şcoala Sportivă nr. 2 din Bucureşti şi la Gloria Bucureşti cu care, mai târziu am promovat din Divizia B în Divizia A. Din 1971 şi până în 1976 am jucat la Dinamo, echipă cu care, între 1974-1976 am fost vicecampion naţional. Dar adevărata consacrare am trăit-o aici, la Ştiinţa, de unde am fost selecţionat în lotul naţional B, cu care am susţinut două întâlniri: în 20 aprilie a.c. cu Polonia, scor 63-0 şi în 7 mai cu selecţionata B a Angliei, în faţa căreia am pierdut la limită: 12-13.
Când v-aţi simţit cu adevărat util echipei?
La Bucureşti, când am marcat un eseu şi am câştigat cu 7 – 3. Recent, trebuia să scoatem la Iaşi un rezultat de egalitate spre a ne califica în turneul pentru locurile 1 – 8, în dauna echipei ieşene. Am reuşit, meciul a luat sfârşit cu scorul de 7 – 7.
Ce credeţi despre prietenia sportivă?
Rugbyul este un joc colectiv şi o echipă adevărată e formată din prieteni adevăraţi, aproape intimi. Mircea Ortelecan, Dumitru Florin, Gheorghe Oţetaru,Teodor Meszaroș, toţi coechipierii se numără printre prietenii mei, oameni adevăraţi şi buni sportivi. Mă mândresc că am asemenea prieteni. Bineînţeles, cel mai bun prieten şi „coechipier” îmi este soţia, care mă înţelege şi mă susţine sufleteşte, alături de fiica noastră, care are 3 ani.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră sportul?
O pasiune pe care o aşez între muncă şi conştiinţă. Să nu uitaţi că sunt student în anul III, Facultatea de Mine, inginer.
Ce vă doriţi, odată cu începerea noului campionat?
O formă sportivă cât mai bună tuturor coechipierilor care să ne aducă în final, sub conducerea noului nostru antrenor, Titi Ionescu, un loc cât mai onorabil în ierarhia rugbyului românesc. Totodată, doresc să invite mai mulţi colegi studenţi în tribunele stadionului nostru din Petroşani şi să le oferim spectacole frumoase.
