Pioleți, colțari, adrenalină, corzi și frig. Acestea sunt, în mare, ingredienetele pentru o cățărare pe ghețari. Mai trebuie ca vremea să fie rece și gata. De toate acestea se bucură mai mulți bărbați, pasionați de urcările pe munte, drumeții și astfel de momente ce îți taie răsuflarea. Și unde mai pui că majoritatea sunt sau au fost mineri cândva.
Pe Cheile Jiețului, ori în Taia, cum se lasă gerul și pâraiele din munte îngheață, pentru unii tabloul devine numai bun de folosit la cățărat. Și, dacă mulți vedem iarna ca pe anotimpul acela cu frig și gheață, alții fac din asta o artă: arta cățărării pe gheață. I-am găsit și noi în Cheile Jiețului, într-o zi cu temperaturi cu multe grade sub zero. Că încălzirea globală nu prea ține cu pasionații acestui sport.
„Iarna, din păcate, tot mai rar și mai târziu se face gheață. Și de asta încercăm acum să facem cățărări, cât e gheață. Că, în câteva zile de căldură, va cădea toată”, mi-a spus Atilla Dobai,topograf miner, pasionat de cățărări, pe care l-am găsit acum în Cheile Jiețului, pe un drum ce șerpuiește de-a lungul apei, la un perete vertical, plin de țurțuri uriași înghețați-bocnă.
E o pasiune, un hobby, un mod de viață, pentru câțiva bărbați pe care îi vedem mereu urcând munții, coborând în peșteri și escaladând zone uimitoare. Și asta, în condițiile în care, până nu demult,
unii erau angajați la mină, de unde s-au pensionat.
„Asta ne place nouă să facem. O fi lipsa de adrenalină. Lucrez la mină, sunt topograf la EM Vulcan. Ceilalți sunt
pensionari mineri și unul e salvamontist la Straja. (…) Și minerii au pasiuni. Știu mulți mineri care fac asta. Mulți sunt și la pensie. Din grupul meu, mulți sunt la pensie de la mină, la 45 de ani. Abia atunci au plecat pe munte, așa că nu e niciodată târziu”, mai spune Atilla, cel care ne-a încântat, nu o dată, cu peisajele pe care le postează pe rețelele de socializare, sau cu efectul
Gloria, surprins în munții de la noi.
Fie că merg în Taia, ori pe Jieț, un perete de gheață reprezintă pentru acești oameni curajoși și pasionați, un mod de viață, unul inedit și plin de adrenalină. Iar locul este și aproape de oraș, fiind ușor accesibil oricui vrea, măcar să îi privească.
„Sunt foarte multe pârâiașe și izvoare care curg pe versanți. Se formează multă gheață și sunt ușor accesibile. În alte locuri, urci ore întregi să ajungi la așa ceva. Nu e un efort mare, deși pentru un începător e destul de greu. Față de cățăratul pe munte, aici îți faci tu prizele, că avem pioleți și colțari. E periculos, dar dacă știi ce
să faci. Nu sunt reduse toate riscurile”,
mi-au mai explicat cățărătorii.
Și nu fac doar pentru ei. Oricine vrea să învețe un astfel de sport, e binevenit. În grupul acestor de pasionați de cățărări sunt și oameni cu atestate de instructori, gata să vă învețe să deveniți ca ei.
Diana Mitrache
