Miniștri, rectori, politicieni, primari, și nu în ultimul rând profesori universitari au luat parte, la sfârșitul săptămânii trecute, la momentul solemn de aniversare a 75 de ani de la înființarea școlii superioare de la Petroșani, eveniment ce a avut loc în Aula Universității Petroșani.
Universitatea din Petroșani are o lungă și frumoasă tradiție, fiind continuatoarea Institutului de Mine, care a funcționat în București peste 80 de ani, iar din anul universitar 1957 – 1958 a funcționat la Petroșani. Doar câteva universități se pot mândri cu o asemenea descendență atestată prin decretul domnitorului A.I. Cuza din 1864 de înființare a „Școalei de Ponți și Șosele, Mine și Arhitectură”. După anul 1990, prin diversificarea domeniilor și specializărilor universitare, Institutul de Mine din Petroșani a devenit Universitatea Tehnică (1991) și apoi Universitatea din Petroșani (1995). Având drept fundament această puternică tradiție universitară și prestigiul de care se bucură în țară și în străinătate, Universitatea din Petroșani asigură astăzi condițiile necesare pentru ca studenții săi să dobândească o înaltă calificare în multe și variate domenii, pregătirea desfășurându-se la toate formele de învățământ. De altfel, Rectorul Universității din Petroșani, Radu Sorin a făcut un arc peste timp a ceea ce a însemnat școala superioară de la Petroșani.
“Universitatea din Petroșani împlinește în acest an 75 de ani de la înființare , aniversare deloc întâmplătoare în această zonă care acoperă practic toate regiunile miniere ale țării. Dezvoltarea industriei miniere și rezervele însemnate de cărbune din bazinul minier al Văii Jiului au condus, în anul 1948 prin publicarea în Monitorul Oficia nr. 177 a decretului 175 pentru reforma învățământului privind organizarea învățământului superior, la înființarea Institutului Cărbunelui, Facultatea de Exploatare și Preparare a zăcămintelor de cărbuni Petroșani, care a început cursurile la 7 decembrie 1948. Studenții anului întâi au fost admiși în concurs, iar cei din anii 2 și 3 au fost transferați de la facultățile de mine din București și Timișoara. În anul 1950 absolv minim 35 de ingineri minieri . În anul 1957 întregul învățământ superior minier s-a concentrat la Petroșani printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștrii în cadrul Institutului de Mine care rămâne pentru o lungă perioadă de timp singura școală superioară minieră din România. Institutul de mine din Petroșani cuprindea Facultatea de Mine și Facultatea de Electromecanică minieră, ultima schimbându-și de mai multe ori denumirea, regăsind-o în 2003 sub denumirea de Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică. Diversificarea profilurilor și specializărilor, după anul 1990, a făcut un pas important în cadrul Universității, unde pe lângă specializările cu profil tehnic începe să capete consistență și învățământul universitar cu profil economic, socio uman și administrație publică sau matematică. Acest fapt determină schimbarea titulaturii școlii superioare de la Petroșani care va reflecta nu numai o schimbare de ordin administrativ dar și de consiliu . Astfel, prin ordin de ministrului, Institutul de mine din Petroșani se denumește Universitatea Tehnică din Petroșani, iar prin HG nr 5 38/1995 Universitatea Tehnică din Petroșani devine Universitatea din Petroșani de astăzi. În 1993 s a înființat și Facultatea de Științe astfel, la ora actuală la Universitatea din Petroșani funcționează 3 facultăți”, a declarant rectorul Universității Petroșani, Radu Sorin.
Prezent la momentul festiv, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a adus un omagiu truditorilor din subteran și a făcut un apel către mediul academic de a da un viitor mineritului și minerilor.
“Vă mulțumesc că ați dat României și lumii întregi peste 30.000 de specialiști în sectorul energetic, în minerit, de-a lungul celor 75 de ani de istorie și cred că dacă sunt două cuvinte care definesc această frumoasă muncă acestea ar fi meritocrație și speranță. Dacă mă refer la primul, suntem într-o instituție a excelenței și aici cei mai buni câștigă. Aceasta este esența meritocrației. Și dacă Petroșaniul a dat campioni, cu siguranță un exemplu pentru România este colosala realizare a Coloanei fără Sfârșit, care a fost turnată aici la Atelierele Centrale Petroșani și care uimește lumea și astăzi. Constantin Brâncuși este cunoscut de toată lumea, dar un co producător mai puțin cunoscut este Ștefan Georgescu Gorjan care practic a înfăptuit viziunea marelui sculptor Constantin Brâncuși. Constantin Brâncuși spunea un lucru, că trebuie să încerci necontenit să urci tot mai sus ca să poți să vezi până departe. Cred că acesta este rolul unei instituții de excelență. Să trasezi o direcție, să ne ajute să vedem până departe și aici intervine și elementul de speranță , unde noi contăm pe dumneavoastră. Reflectând la epoca de acum 75 de ani am descoperit ceva ce pentru mine a fost o comoară. Este o carte care se numește Oameni și cărbuni de Geo Bogza. Este o carte din 1947 de după sfârșitul celui de al doilea război mondial și povestește Geo Bogza rolul mineritului și cum i-a cunoscut pe mineri. Și o să vă cer îngăduința să citesc câteva pasaje pentru că sunt cu foarte mult înțeles. Înainte de asta spune Geo Bogza că în timpul războiului și imediat după cea mai mare minune pe care o așteptau toți erau locomotivele cu aburi, să vadă locomotivele în gară. Ăsta era semnalul că lucrurile se întâmplă , economia se mișcă, țara începe din nou să meargă. Și, în condiții foarte grele , pe care le descrie Geo Bogza, minerii au fost cei care au repornit locomotivele și au asigurat mersul economiei. Asta a fost atunci și Geo Bogza a venit în Valea Jiului și spune, “iată o seminție deosebită de oameni pe care o cunosc mai demult, a cărei existență întotdeauna m-a impresionat și care acum, atenție, prin revoluțiile științifice ce se pregătesc, probabil va dispare.
Sunt atâția ani de când voiam să merg la ei acasă, acolo unde își au obârșia și își duc aspra existență pentru a-i cunoaște și a aduce despre viața lor o mărturie(…)”. Au trecut 75 de ani și minerii sunt încă aici, și este o frumoasă tradiție, și este un lucru pe care trebuie să-l prețuim. Și sunt exemple în fața cărora trebuie să ne înclinăm și sunt oameni cărora trebuie să le asigurăm un viitor. De aceea închei acest apel în primul rând către dumneavoastră, mediul academic, dați un viitor, dați un viitor acestor oameni. Dacă nu dumneavoastră, atunci cine? Și dacă nu acum, atunci când? Dacă suntem într-o cumpănă ține de noi să ne ridică deasupra acestor vremuri și să dăm Văii Jiului un viitor. Dacă asta înseamnă captare de CO2, stocare și exploatare în continuare a cărbunelui poate e o variantă, dacă înseamnă reactoare mici și prezența unui astfel de SMR în Valea Jiului e o altă variantă. Știți mai bine ce poate fi făcut și vedeți mai departe decât noi politicienii vremelnici. Cred că nu are ce căuta politica în Valea Jiului și în mină. Avem un scop comun și mă bucur că, cu un de lung efort, continuat de ani de zile, am reușit să dăm un viitor pentru Complexul Energetic și să facem o nouă companie”, a spus ministrul Sebastian Burduja.
Marius Mitrache
