Cele mai multe spitalele din țara noastră sunt mai vechi de o jumătate de secol, au medici bine plătiți, pentru că în ultimii 10 ani, salariile au crescut de 3 ori, iar organigramele nu sunt ocupate. Sunt doar câteva aspecte relatate într-un raport al Curții de Conturi pe anul trecut.
Raportul Curții de Conturi arată că, în perioada 2014–2021, Ministerul Sănătății a asigurat, în cele 58 de unități sanitare spitalicești aflate în subordinea sa, nevoia de personal sanitar și infrastructură sanitară.
În ceea ce privește
managementul resurselor umane, raportul arată cum salariile personalului medical au crescut în medie de trei ori, față de anul de raportare 2014, însă gradul mediu de ocupare al
posturilor vacante de medici a fost de 72%, iar al asistenților medicali de 80%. În medie, în perioada analizată, 83% din
posturile vacante din sistemul sanitar nu au fost scoase la
concurs. În primele 10 specialități medicale cu cel mai mare deficit de medici se încadrează: anestezie și terapie intensivă, psihiatrie, cardiologie, radiologie-imagistică medicală, chirurgie generală, recuperare, medicină fizică și balneologie, medicină de urgență, medicină de laborator, medicină internă și gastroenterologie.
Același raport arată că peste 50% dintre clădiri au o vechime mai mare de 60 ani, 10 dintre acestea având și peste 100 de ani. Aproximativ 15% din numărul clădirilor sunt încadrate în una din cele 4 clase de risc seismic.
46% dintre unități nu sunt autorizate ISU,.
75% din totalul fondurilor alocate celor 58 de spitale din rețeaua Ministerului Sănătății au fost pentru achiziția de aparatură medicală și doar 25% dintre acestea au fost pentru construcții, modernizări, consolidări, reparații capitale ale clădirilor.
În perioada analizată, adică între 2014 -2021, din cele 12 obiective de investiții, au fost finalizate doar șapte obiective, celelalte fiind în curs de realizare. Nu s-a construit nicio unitate sanitară nouă cu paturi, cu excepția reamenajării Institutului Regional de Oncologie Iași.
O altă concluzie a raportului arată că în România nu există un
Centru de arși care ar putea trata cazuri foarte grave și nici Centre de recuperare medicală a pacienților care au suferit arsuri severe. În prezent există doar 37 de paturi în opt unități sanitare care pot trata cazuri doar până la o anumită complexitate. Pe lângă aceste locuri există și un număr de aproximativ 300 de paturi în spitalele județene și municipale din întreaga țară, dedicate îngrijirii pacienților cu arsură de severitate mică spre medie, care necesită îmbunătățiri. În general, în perioada analizată, au fost
alocate fonduri mai mult pentru dotarea cu echipamente
medicale pentru unitățile
sanitare publice cu compartimente de arși, respectiv aproximativ 30,8 mil. lei alocați de Ministerul Sănătății prin transferuri de capital și 38 mil. lei prin mecanismul Băncii Mondiale și mai puțin pentru construcția/ consolidarea clădirilor aferente spitalelor care tratează arșii (19,4 mil. lei).
Diana Mitrache
