Î ncepând cu acest număr, sporadic vom publica 40 (patruzeci) de episoade cu întâmplări legate de stadionul din Lunca Jiului -fost „Jiul”- numit acum „Petre Libardi”, după numele celui de care se leagă cea mai fructuoasă perioadă a echipei Jiul Petroșani. Anul acesta stadionul împlinește 40 de ani (1 august 1982) de la darea în folosință. Vor fi 40 de povești fără o cronologie anume. Doar poveștile stadionului…
UN SEMIFINALIST EUROPEAN PE JIU ÎN SUS
Nicolae Negrilă (68 ani) a fost unul dintre starurile „Craiovei Maxima”, el debutând în Divizia „A” în 1974. Universitatea Craiova ajunsese în anii ’80 ca o poezie: Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Balaci, Donose, Crișan, Cămătaru, Cârțu. Și mai erau și alții.
În ediția 1983-84 a Cupei U.E.F.A., Univ.Craiova se califică în semifinalele competiției, după ce a eliminat rând pe rând pe Fiorentina, Shamrock Rovers Dublin, Girondins de Bordeaux și F.C.Kaiserslautern.
Pe aceasta din urmă cu 1-0 la Craiova (fusese 2-3 în Germania), gol Negrilă în minutul 82! Cu 27 de prezențe la Națională, Negrilă va juca la Craiova până în 1988.
A DOUA TINEREȚE LA JIUL
Negrilă a venit la Petroșani în toamna lui 1988. Avea deja 34 de ani, dar era încă viguros, determinat și cu sete de victorii…Jiul o lua de la capăt, în Divizia „B” cu intenția vădită de a promova. Mai ales că antrenor era Tică Oțet, cel cu care Negrilă lucrase la Craiova.
Și astfel, alături de Bojtor, Sedecaru, Florescu, Ov.Dodu, M.Cristea, Bâcu, Henzel, Lasconi și ceilalți, Negrilă pune umărul la revenirea Jiului pe prima scenă, ceea ce se va întâmpla la finalul sezonului 1988-1989. Negrilă va rămâne la Jiul în Divizia „A” în ediția 1989-1990, încheindu-și „mandatul” la Petroșani în ultimul meci jucat la Jiul, 3-1 cu F.C.M.Brașov, jucat pe 5 iunie 1990.
UN GÂND BUN PENTRU ȚOPESCU…
Dacă ar fi trăit, mâine (26 martie) ar fi împlinit 85 de ani…
Cristian Țopescu rămâne un reper, un simbol în media românească. În anii ’80 a fost de două ori pe Stadionul „Petre Libardi” („Jiul” pe atunci), odată însoțind Steaua cu Cupa Campionilor Europei câștigată la Sevilla și apoi, în 1989, când Jiul a promovat în Divizia „A”. Cred și mi-aduc aminte, în jurul său a fost o cotă mai mare de interes decât în jurul competițiilor propriu-zise!
Un om de la care am învățat respectul pentru cuvâtul în sport, despre trăirile la fața locului, fără falsuri, farduri și fariseismul apărut în următoarele decenii, de neîmpliniți în viață și căzuți prin dramele sportului.
Cristian Țopescu, omul în fața căruia te poți înclina încă o sută de ani de azi încolo. Prea multă cultură și politețe pentru trișorii lumii în care trăim. Respect și omagii, maestre!
GENU TUTU
