Lacrimi, suflete triste si lumânãri. Asa a fost ziua de azi în sala de apel a Minei Uricani, unde ortacii au intrat sfiosi cu gândul la cei cinci colegi rãpiti de explozia din 5 februarie 2011.
S-au scurs doi ani de la tragedia care a bãgat în pãmânt 5 oameni la Mina Uricani. Marti, ortacii si întreaga suflare a minei a aprins o lumânare si toti si-au amintit de cumplita zi de 5 februarie 2011.
Minerii spun cã viata lor e la fel de grea si cã niciun eveniment nu a fãcut ca lucrurile sãse îndrepte. Îsi joacã viata la ruleta ruseascã zilnic si intrã sub pãmânt, unde mereu sunt aceleasi lipsuri. „În doi ani s-a shimbat în mai rãu viata la minã. Nu avem materiale, conditii, ne lipsesc scule, plasã, lemn. Lucrãm mai rãu ca acum doi ani”,spune un miner care stãtea cu o lumânare în mâini si lampa aprinsã în memoria ortacilor morti. „Îi stiam pe cei care au murit. Nu ne temem sã intrãm în minã, cã suntem obisnuiti, dar sunt multe lipsuri”, sustine un alt miner. „Nu s-a schimbat nimic. Am venit azi, aici, sã-mi plâng colegii mei, fratii mei. Am lucrat cu ei. Nu stim ce a fost atunci de vinã, dar se stie cum se lucreazã acum în minã”, spune un miner, care desi a iesit la pensie, a fost marti în sala de apel cu o lumânare aprinsã. Nimeni nu a uitat acea zi. Toti s-au curemurat la auzul vestii cã mina si-a cerut din nou tribut.
Tot de lipsuri a vorbit, înecat de lacrimi si amãrãciune, si Florin Moldovan, cel care este acum tras la rãspundere în procesul intentat împotriva sefilor de la acea vreme. Un bec a fost sursa de initiere au spus cei care au anchetat accidentul colectiv mortal si acel corp de iluminat era în grija sa. Acum, omul recunoaste cã abia mai poate trãi cu gândul cã e vinovat si îsi asteaptã sentinta. „A fost foarte rãu atunci si acum e si mai rãu. În noaptea aceea s-au promis multe, multe. S-a zis cã ne-ar fi dat, dar n-au stiut. Acum stiu ce ne trebuie si nu ne dau. Nu mai suntem mineri, suntem supravietuitori. Atâta tot! Totule cu semnul întrebãrii. Cercetarea nu a scos nimic concret si, de doi ani de zile, pot sã zic cã doar sunt viu, nu cã mai trãiesc!”, ne-a spus cu lacrimi în ochi, abia stãpânându-si emotia Florin Moldovan, unul dintre cei anchetati pentru tragedie.
Nimeni nu a învãtat nimic din asta si lucrurile, spun cei care stiu cum e la minã, stau la fel si acum. „Nu s-a shimbat nimic în bine, pentru cã, în ultima perioadã, asistãm la aceleasi greseli pe care le facem în continuare, din punct de vedere al modalitãtii prin care Ministerul si Guvernul vãd sã punã accent pe resursele enregetice. Suntem într-o societate nouã, pe închidere, dar nu avem nici ajutorul de stat reglementat prin documente oficiale prin care sã se spunã cã putem continua activitatea. E un pericol pentru toti salariatii. Conditiile de muncã sunt acum mult mai proaste, pentru cã neavând bani si forma financiarã sã-i plãtim, asta se reflectã în lipsurile din subteran”, a declarat Zoltan Lacatas, presedintele LSMVJ.
Cinci electricieni si-au pierdut acum 2 ani viata pe galeria principalãa minei, în timp ce lucrau la un transformator de curent defect. Alti patru oameni sunt acum trasi la rãspundere. Acestia sunt: Dragos Aurelian Ciucã, Claudiu Lucian Butari, Nicusor Florin Moga si Florinel Moldovan. Conducerea minei a organizat un
ceremonial religios de pomenire.
Minerii au venit în sala de apel cu lumânãri si s-au închinat în memoria celor care le-au fost prieteni. Acum doi ani, o parte dintre ei i-au salutat pentru ultima datã.
Concluziile cercetãrii
Abaterile grave de la normele de securitate în muncã au dus la moartea celor cinci mineri în exploatarea Uricani, la începutul lunii februarie. Ancheta în cazul exploziei de la Mina Uricani a fost finalizatã, iar inspectorii de muncã au descoperit zeci de abateri si mai multi vinovati.
Potrivit procesului verbal de cercetare a accidentului de muncã produs în luna februarie la Exploatarea Minierã Uricani, în urma expertizãrii echipamentelor si a cercetãrilor, s-au constatat 26 de abateri, 21 dintre acestea fiind sanctionate cu amenzi contraventionale în valoare de 182.000 lei, iar cinci cu avertisment contraventional. Directorul unitãtii miniere se aflã si el printre persoanele cu atributii în domeniul respectãrii normelor de muncã sanctionate. Practic, gradul de responsabilitate a fost determinat pentru fiecare persoanã în parte în conformitate cu fisa postului. În urma cercetãrilor, s-a stabilit cã în subteranul MInei Uricani s-a produs o explozie de metan, sursa acesteia fiind reprezentatã de “o scânteie de naturã electricã produsã undeva în zona silozului”.
Doar doi vinovati audiati la proces
Doi dintre cei 4 inculpati în dosarul exploziei din 5 februarie au acceptat sã rãspundã întrebãrilor în fata instantei, în timp ce alti doi au cerut sã fie lãsati sã tacã la cel de al patrulea termen al procesului. Aceasta a fost si strategia avocatului, care a decis ca clientii sãi sã tacã, „Din punctul nostru de vedere, la acest termen, am obtinut adevãrul, în mare parte, prin aceea cã, cel putin clientii nostri nu au fost responsabili de ceea ce s-a produs acolo. Pe cale de consecintã, nu vedem raportul dintre fãptuitor si fapta ce le este imputatã”, a declarat în noimebrie anul trecut, Daniel Ionascu, avocatul care, împreunã cu Paula Iacob (n.r absentã la acest termen), îi reprezintã pe inculpatii Dragos Aurelian Ciucã si Nicusor Florin Moga
Totul a iesit la ivealã dupã ce a fost audiat Claudiu Lucian Butari, cel care a declarat cã lucrãrile efectuate în ziua fatidicã de 5 noiembrie, trebuiau sã fie executate în douã zile si astfel exista posibilitatea ca explozia sã nu se fi produs. „Erau douã permise de lucru, dar s-a fãcut într-o zi, ceea ce trebuia fãcut în douã zile. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a fãcut în plus, s-a realizat fãrã permis de lucru, iar clientii nostri nu sunt vinovati, pentru cã nu au semnat si nu au autorizat acest lucru. (…) Vina e a celor care au schimbat permisele de lucru. Nu extindem cercetarea si nici nu spunem cã sunt altii vinovati, noi doar demonstrãm cã clientii nostri sunt nevinovati. Interesul nostru e sã scãpãm noi si sã nu pãtim nimic din ceea ce nu trebuie sã pãtim, adicã sã nu rãspundem pentru ceea ce nu trebuie sã rãspundem si sã nu fim pãgubiti cu nimic”, a mai precizat
avocatul.
Alte nume ies la ivealã
În fata instantei de la Petrosani, Claudiu Butari a recunoscut cã nu dãduse aviz pentru ca lucrarea de curãtare a silozului si cea de decubare a transformatorului sã se execute în acea zi. Mai mult, el a declarat cã ordinele erau semnate de alti doi oameni, care nici nu sunt citati în acest proces, respectiv Ioan Toacsen,
sef sector general si
Aurel Anghel, cel care îl înlocuia pe directorul minei la acea datã.
Prima lucrare trebuia fãcutã în 5 februarie 2011, iar cea de a doua în 6 februarie, dar lucrurile s-au inversat si astfel s-a produs nenorocirea.
„Eu gândesc asa cum as fi gândit dacã în acel loc era tatãl meu. Sigur cã e regretabil, dar nu înseamnã cã trebuie sã rãspundã cineva care chiar nu poartã vina acestei morti. E ca si cum am rãspunde toti pentru ceva ce nu am fãcut”, spune Ionascu, care i-a sfãtuit pe clientii sãi uziteze la aceste termen la dreptul de a nu spune nimic si deci de a nu fi audiati acum.
INSEMEX nu e luat în calcul
Mai mult, avocatul inculpatilor va cere o nouã expertizã, pentru cã cea fãcutã de INSEMEX nu poate fi luatã în calcul. Asta în opinia apãrãtorului, care cere ca un expert judiciar sã facã asta cât mai exact. „INSEMEX-ul e o sumã de oameni care au anumite competente pe care nu le contestã nimeni, însã, eu ca avocat nu pot sã vin într-un proces dacã nu am delegatie. Nici orice inginer, cel mai bun din lume, dacã nu are capacitatea de a produce o expertizã legalã, adicã sã fie capabilã sã producã consecinte în instantã, acea probã este extrajudiciarã. INSEMEX-ul, spun, nu e capabil sã producã o expertizã judiciarã. De unde si greselile, pentru cã dânsii vin si îsi spun punctul de vedere ca un referat foarte bun, o tezã care poate sustine o tezã de doctorat, dar nu o probã în instantã, pentru cã nu are capacitatea legitimã sã producã aceste consecinte probante”, a mai adãugat avocatul Daniel Ionascu, care s-a mai întrebat de ce INSEMEX nu a fãcut expertiza imediat dupã ce a fost îndepãrtat pericolul exploziei din subteran, ci doar dupã mai multe luni de la producerea lui. Totusi, rudele decedatilor spun cã oamenii au fost chemati la lucru de cei din conducerea minei si unii chiar erau în concediu. Adevãrul final, însã, va iesi la ivealã mult mai târziu.
Diana Mitrache
