L -am cunoscut în 1981. Eram deja crainic la stația de amplificare la vechiul stadion „Jiul”. Atrăsesem oarecum atenția domnului președinte de atunci al Jiului, Anton Coșoreanu. Profesorul Coșoreanu, căruia
prietenii îi spuneau „nea Adi”.
A venit la mine cu o voce blândă să-mi spună că-i place ceea ce fac și dacă nu aș putea să mă ocup de redactarea programelor de meci.
M-am bucurat enorm , cred că acela a fost debutul meu în „presă”. 12 aprilie 1981, la programul de meci Jiul-Sportul Studențesc. De atunci (aflasem între timp că este născut pe 17 ianuarie, la fel ca și mine!) am rămas mereu într-o relație de respect reciproc, admirându-l mereu pentru modul delicat și împăciuitor cu care aborda toate problemele. Niciodată conflictual sau agresiv, mereu ci o vorbă bună pentru jucători sau antrenori.
Începând din 14 februarie a.c., dom’ profesor Coșoreanu, nea Adi, nu mai e. La scurt timp de la împlinirea vârstei de 87 de ani (născut pe 17 ianuarie 1935), inima sa a încetat să mai bată. Mi-e groază și mi-e ciudă când subiectele la zi, îmi sunt deturnate de astfel de vești.
Anton Coșoreanu rămâne un reper pentru generații de fotbaliști, indiferent că a antrenat la juniorii Jiului sau Clubului Sportiv Școlar Petroșani, ori la Divizia „C”, la Minerul Vulcan sau Minerul Aninoasa. A fost respectat și iubit de toate generațiile de jucători. Și nu numai. Nu cred că cineva din apropierea sa are ce să îi reproșeze acestui om.
Amintiri cu nea Adi…
Sorin Ghițan: „Tainele fotbalului le-am deprins cu nea Adi Coșoreanu. Ce om minunat! Îmi pare nespus de rău că a decedat, fie-i țărâna ușoară…”
Dan Voicu: „Prin 72-73 m-a antrenat la juniorii și tineretul Jiului, apoi în anii ’80 la Minerul Vulcan. Un pedagog foarte bun, un om cu o ținută ireproșabilă. Îi voi păstra o amintire toată viața”
Horațiu Lasconi: „L-am avut ca președinte la Jiul Petroșani în anii’80. Un om de o blândețe mai rară în lumea fotbalului, fără nervi și cuvinte urâte. Îți transmitea mult calm, multă căldură. Păcat, s-a stins un mare domn…”
Dorel Maria: „Am învățat tainele fotbalului cu profesorul Coșoreanu la Clubul Sportiv Școlar Petroșani. Ce om minunat, ce dascăl! L-am avut și ca antrenor la Vulcan, era o plăcere să fi în preajma lui era ca un părinte pentru noi. Dumnezeu să-l aibe în pază!”
Florin Stoica: „Eram la juniorii republicani, la Jiul, cu generația lui Doboș, Oprița, Mugurel Radu, Nargis Stoian, Popoviciu, cu antrenorii Leca și Buză. Dânsul antrena la o grupă mai mică, dar, îl admiram mereu pentru caracterul său. Un om de mare ținută.”
Sorin Bejan: „Un caracter frumos. L-am avut antrenor la Vulcan, în 86-87, era o plăcere să stai în preajma lui. Nu ar ji jignit pe nimeni, avea câte o vorbă frumoasă pentru fiecare”.
Genu TUȚU
