F osti mineri, actuali brutari. Dezindustrializarea Vãii Jiului, cel mai important bazin carbonifer al României, a decimat forta de muncã angajatã în minerit.
Programele de reconversie profesionalã realizate pe bani europeni încearcã sã mai repare cât se poate din stricãciuni.
Minerii care au pãrãsit sistemul în cursul anilor trecuti s-au calificat în meserii total diferite fatã de ceea ce au practicat pânã atunci. La Centrul de Formare Profesionalã din Petrosani, prin intermediul Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Muncã Hunedoara au fost organizate mai multe cursuri de calificare pentru aceastã categorie de persoane. Directorul AJOFM Hunedoara, Velichi Iorgovan spune cã marea majoritate a disponibilizatilor s-au calificat în meserii de instalator sau brutar.
”E vorba de instalator si instalatii. De asemenea avem parte de termopane si partea cealaltã pe care o desfãsurãm în centrele de calificare. Brutar, bucãtar ospãtar. Pe partea femininã cele cinci meserii, coafor,
frizer, manichiurã, pedichiurã, cosmeticã. Avem partea de lucrãtor în comert care este o chestiune care se dezvoltã. În general sunt multe confectionãri articole textile cu dezvoltare mare pe Valea Jiului unde este si parte economicã pe acest lucru. La nivelul anului trecut am avut peste 1341 de absolventi din calificãrile ce le-am fãcut pe cele douã centre, iar nivelul de ocupare a fost peste 50%. Este o monitorizare care se face la fiecare 12 luni si urmeazã sã ne mai înregistrãm cu calificãri”, a declarat Iorgovan Velichi, sef AJOFM Hunedoara.
Potrivit sursei citate, cei care s-au calificat în diferite meserii au avut sansa de a o si practica.
”Dupã stiinta mea, da, au fost disponibilizati care s-au calificat într-o
anumitã meserie si au si practicat-o. În general noi din calificãrile pe care
le-am desfãsurat si pe Petrosani si pe Centrul de Formare Profesionalã de la Deva am obtinut o ocupare din calificarea noastrã de peste 50 la sutã, ceea ce este un lucru bun. În marealor majoritate pe meseriile pe care s-au calificat”, a mai adãugat seful AJOFM Hunedoara.
În 1989, în minele din Valea Jiului lucrau aproximativ 50.000 de muncitori. Munca grea si periculoasã pe care o prestau le aducea minerilor venituri consistente. Teama pe care greva muncitorilor de la Lupeni din 1977 a insuflat-o regimului le-a dobândit minerilor din Valea Jiului o pozitie privilegiatã în hagiografia comunistã a eroilor clasei muncitoare. Prãbusirea comunismului a rãsturnat piedestalul pe care erau asezati minerii în logica socialistã a muncii. Din cele 15 mine care functionau în zonã, sapte s-au închis pânã în 2006, antrenând concedieri masive care au dus la proteste si revolte violente ale minerilor sindicalizati. Dacã în 1990, 80% din forta de muncã era dependentã de industria extractivã, somajul a explodat la sfârsitul anilor 90 si începutul anilor 2000. Urmeazã însã ca pânã în anul 2018 alti 2500 de mineri sã pãrãseascã sistemul, dintre care 500 vor pleca anul acesta.
Dezindustrializarea acceleratã a produs efecte sociale devastatoare în rândul populatiei din Valea Jiului. La sfârsitul anilor ‘90, Valea Jiului era botezatã “Valea Plângerii”. Închiderea minelor de cãrbune, industria de cãpãtâi a întregii zone, si disponibilizãrile masive de muncitori au contribuit la toponimul deloc flatant chiar mai mult decât accidentele frecvente de muncã. Somajul a crescut galopant din pricina disponibilizãrilor initiate în 1997, sub guvernul Victor Ciorbea. Potrivit Agentiei Nationale pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere, rata somajului în Valea Jiului în anul 2000 era de 25%, de douã ori si jumãtate mai mare decât media nationalã de 10%. Unele orase au avut de suferit chiar mai mult.
Monika BACIU
