Magie albã sau magie neagrã? Cu sau fãrã credintã în Dumnezeu sunt persoane care apeleazã la tot felul de mijloace prin care vor sã afle anumite lucruri. Doar cã de cele mai multe ori aceste mijloace nu sunt tocmai ortodoxe, chiar dacã asa zisele tãmãduitoare le asigurã pe persoanele credule cã totul este cu credintã în Dumnezeu si cu ajutorul acestuia.
Tot mai multã lume apeleazã la serviciile unor asa zise tãmãduitoare sau vrãjitoare pentru a scãpa de anumite afectiuni medicale sau de anumite vrãji sau farmece la care cred ei cã au fost supusi.
Auzind spusele celor care au apelat la aceste servicii si care spun cã au fost vindecati în mod miraculos de anumite boli sau scãpati de farmece si vrãji, am citit mai multe anunturi din mica publicitate unde tãmãduitoarele, vrãjitoarele si persoanele care se ocupa cu asa zisa magie albã se întrec care mai de care în a-si oferii serviciile pentru a ajuta oamenii.
Bineînteles cã aceste persoane care sar în ajutorul naivilor si promit cã le rezolva toate problemele indiferent de natura lor, nu o fac pe gratis oricât de binevoitoare ar fi. Preturile diferã de la persoanã la persoanã si în functie de problemele fiecãruia. Citind anunturile am constatat cã sunt polivalente si calificate în a trata multe lucruri cum ar fi dezlegatul farmecelor, vindecarea anumitor boli, în a prezice viitorul, probleme cu partenerul sãu partenera. De cele mai multe ori, cei care apeleazã la serviciile acestor persoane cu ”haruri divine” sunt împinsi de anumite probleme cu care se confruntã de-a lungul timpului, probleme pentru care ei cred cã nu existã o rezolvare rationalã.
La polul opus al acestor procedee este Biserica si preotii care sunt total împotriva acestor practici care sunt considerate pãgâne si care nu pot aduce nimic bun în viata oamenilor.
Oamenii credinciosi si cu fricã de Dumnezeu nu vor apela niciodatã la astfel de persoane oricâte probleme ar avea. Biserica are o explicatie si un mic istoric la aceste lucruri pe care le fac persoanele care dau aceste anunturi. Astfel ni se spune cã „Cuvântul farmec, de la fãlcos, care înseamnã întuneric, practicat din cele mai vechi timpuri ale pãgânismului si ulterior practicat în perioada crestina de cãtre fermecãtori, vrãjitori, descântãtori care încet încet s-au perfectionat în asa zisa magia neagrã.
În vremea pãgânismului, farmecele se fãceau doar în lunile în care era lunã plinã la marginea apelor curgãtoare, apelor tulburi unde erau broaste. Alegeau ape tulburi deoarece farmecele se fac prin mizerii, resturi de animal mort. Erau alesi vrãjitorii dupã caracteristici clare cu o vechime în fapte antiumane, criminali, hoti, tâlhari, oameni fãrã nici un fel de noimã. Lucrurile erau aduse de oameni puternici care doreau mai multã putere, avere, si fãceau orice ca în imperiul în care sunt sã fie cei mai vestiti. Din bunurile lor aduceau: îmbrãcãminte de in, pãsãri, lucrurile unui om decedat, pãmânt, oglindã, lucruri care apartineau celor cãrora trebuiau fãcute farmecele.
Suprematia oamenilor din vremea aceea era limitatã deoarece lucrurile la care recurgeau, erau acuzate chiar si atunci de zeii care îi patronau. Cu totii stim cã farmecele provin din Egiptul Antic, din faraoni cu sânge rece din imperiile cele mai îndepãrtate ale deserturilor patronati sub semnul zeului Sarpe care era simbolul mortii si al suprematiei. Istoria aratã cã procedeul magiei negre încet, încet s-a îmbunãtãtit din motivul necredintei si nesupunerii fatã de divinitatea evocatã în acele vremuri de la faraoni, zei, împãrati pânã în zilele noastre. Cronologia farmecelor este urmãtoarea: farmece de apã, farmece de pãmânt, farmece de foc, farmece de om, farmece de animal, farmece de lucruri necuvântate, de lucruri nesemnificative în viata cotidianã a fiecãruia dintre noi”.
Cu toate cã multã lume stie cã aceste practici nu sunt curate si pe lângã acest lucru este doar un mod ca aceste vrãjitoare sau clarvãzãtoare sã-si umple buzunarele, având în vedere numãrul mare de anunturi si de oferte putem trage concluzia cã totusi sunt multe persoane care apeleazã la astfel de servicii crezând cã doar asa pot scãpa de toate problemele pe care le au, dar în acest fel nu fac decât sã se lase amãgiti cã ar putea fi ajutati. Singurul ”ajutor” pe care aceste persoane îl pot da este durerea de cap cu care vom rãmâne atunci când vom vedea ca problemele nu si-au gãsit rezolvare dar mai mult decât atât am pierdut poate o sumã importantã de bani crezând în minuni care oricum nu vor apãrea niciodatã de la aceste fãcãtoare de bine. Nu ne putem da seama de faptul cã la astfel de persoane apeleazã si oameni cu o culturã si un grad de inteligenta foarte mare care se lasã pãcãliti foarte usor. Doar cã aceste persoane fie vor sã ce le rezervã ziua de mâine, fie au probleme si nu le gãsesc o rezolvare coerentã.
Mãicute ce deschid Cartea Sfântã
Sunt si anunturi care vin din partea unor mãicute care se oferã sã deschidã Cartea Sfântã ”pentru orice problemã, face miracole în 24 de ore, alungã problemele din casele oamenilor chiar si telefonic”. Preotii condamnã aceastã mãsurã. Cartea Sfântã se poate deschide, dar doar cu ocazia Sfântului Maslu, spun oamenii bisericii.
Ceea ce este si mai grav si condamnabil este faptul cã asemenea “deschideri” au început sã fie solicitate si sã se practice nu numai la, ci în orice altã ocazie si cu alte cãrti, cum ar fi colectii de canoane si legi bisericesti sau pravile, între care pidalionul joacã un rol important.
”Dar orice carte s-ar folosi si indiferent cine si pentru ce solicita o asemenea practicã, ea rãmâne o inovatie gravã liturgica pentru douã motive. Prin ea se introduce un rât sau o practicã liturgica pe care nu o gãsim în cãrtile de cult si care este contrara regulilor stabilite de Bisericã pentru sãvârsirea cultului. O asemenea practica compromite credinta crestinã, identificând-o cu superstitia pentru cã i se cere preotului ca, în functie de continutul textului si culoarea vignetelor, sã facã pronosticuri si sã ofere rãspuns solicitãrilor. Credinciosii care solicita asemenea lucru si preotii care le satisfac asemenea dorinte gresesc fatã de Bisericã. Asemenea practicã nu trebuie nicidecum încurajata”, spun preotii.
Monika BACIU
