„RUGBY-UL ESTE UN SPORT COMPLET” spune Teodor Mesaroș
Teodor Mesaroş, coechipierii şi colegii vă numesc şi „Miezu”. Are vreo legătură acest alint cu faptul că sunteţi jucătorde rugby?
Ştiu eu? Joc pe acelaşi post eu, Mircea Ortelecan, iar locul pentru care mă pregătesc, acela de taloneur în echipă este un fel de miez.
De când sunteţi la Ştiinţa?
Din 1974, anul când am devenit student al I.M.P.
Vă cunosc palmaresul, stima suporterilor şi dragostea colegilor, aşa că vă rog să-mi spuneţi câteva cuvinte despre dumneavoastră ca jucător.
Ca junior, am făcut parte din lotul naţional, care în anul 1972, a câştigat Cupa F.I.R.A., la Roma. Apoi, am jucat în echipa de seniori a echipei „Griviţa Roşie”, cu care am ajuns în 1974, vicecampion naţional. Ca junior, am făcut parte din lotul naţional, care în anul 1972, a câştigat Cupa F.I.R.A., la Roma. Apoi, am jucat în echipa de seniori a echipei „Griviţa Roşie”, cu care am ajuns în 1974, vicecampion naţional.
Ce v-a determinat să jucaţi rugby?
După handbal, baschet şi atletism, pe care le-am practicat în şcoală, rugbyul mi s-a părut un sport complet. Acum joc în prima linie cu Dobre, Bucan, Paul Oprea.
Ce-a însemnat pentru dumneavoastră venirea la Ştiinţa Petroşani?
Realizarea unui deziderat complex: student la Institutul de Mine şi un loc într-o echipă de valoare, care a ocupat în ultimii ani locuri fruntaşe în clasament.
Ce reprezintă rugbyul pentru dumneavoastră?
Este, zic, aproape o necesitate. M-am dedicat cu toată ardoarea acestui joc. El înseamnă un veritabil mijloc de a te dezvolta fizic, de a fi un om echilibrat psihic cu un plus de luciditate în gândire şi în viaţă.
Cum vă împăcaţi cu noul antrenor, Titi Ionescu?
Bine. Este sever, drept şi cu suflet, tare mult suflet. Are intenţia de a ridica echipa cât mai sus. Am câştigat la Griviţa Roşie cu 7-6 şi la „Poli” Cluj-Napoca cu 8-3. S-au împlinit la 1 octombrie 1978, 20 de ani de când Ştiinţa este în prima divizie a ţării şi ţinem cu toţii să transformăm acest campionat într-unul cu adevărat jubiliar. Astfel, în Cupa F.R.R. am învins pe „Poli” Cluj-Napoca cu 31-9 şi pe „Poli” Timişoara cu 3-0.
Cu colegii, suporterii, în ce relaţii sunteţi?
Sunt bun prieten cu toată lumea. Mulţumesc suporterilor pentru sprijinul fierbinte şi îi doresc în număr cât mai mare la fiecare meci. Parcă joci altfel când stadionul este plin.
O întrebare pe care am pus-o şi altor coechipieri de-ai dumneavoastră: ce credeţi că este gloria în sport?
Un vis realizabil, un ţel pentru care, spre a-l atinge, trebuie să mergi pe drumul pe care scrie: muncă, seriozitate în pregătire, disciplină şi cumpătare.
„PERIOADA LA ŞTIINŢA? BOGATĂ…” spune Petre Dobre
Dobre Petre Dorobanţu, ştiu că, exceptând perioada în care aţi fost accidentat, aţi jucat toate meciurile în campionatul trecut, la Ştiinţa Petroşani, aţi făcut partide frumoase şi în campionatul actual.
Sunt prezent aproape în fiecare joc al echipei încă din anul 1978, an în care am devenit şi student la Facultatea de Mine, ingineri. De fapt am avut două etape în activitatea mea de sportiv: etapa de până la Ştiinţa şi etapa de la Ştiinţa. Dar… s-o iau de la început. Prima legitimare ca jucător a fost la Farul Constanţa, primul meu meci în divizia naţională „A” l-am avut la Sibiu, cu C.S.M., când am marcat şi primul eseu. Am câştigat cu echipa de pe litoral trei titluri de campion naţional de rugby, între anii 1974-75, 1976-77, 1977-78 şi un loc doi în campionatul 1975-76. Totodată, ani în şir, între 1974 şi 1981 am fost o rezervă „cuminte” a naţionalei, ca pilier, făcând dese turnee şi în străinătate. Şi ştiţi a cui rezervă? A prietenului, colegului meu de echipă şi proaspătului maestru emerit al sportului, Ioan Bucan!
S-au întâmplat multe cazuri în sport când pe acelaşi post au existat valori apropiate. Recunosc, Bucan merită din plin postul de titular, este un sportiv de excepţie.
Perioada de la Ştiinţa?
Bogată, adică student, jucător de bază şi familist. Am încercat să mă achit, în cel mai conştiincios mod de toate. Cu XV-le studenţilor din Petroşani am ocupat locul IV în campionatul 1978-1979 şi trei locuri VI între 1979-1982. E drept, lotul nostru de acum, a pierdut pe Budică, Enciu Stoica, Tudose, Milcă, Nedelcu, Ion Aurel, Meszaros. Avem, în schimb, un antrenor deosebit în persoana lui Gheorghe Băltăreţu. Apoi, lângă mai „vechii” jucători (Ion Florentin, Dinu, Stoica Octav, Garofil, Emil Drumea, Bonea, Sandu, Băloi) există o generaţie tânără, talentată şi ambiţioasă: Medragoniu, Luca, V. Dobre, Suşinschi, Dragu, Chiriac, A. Viciu, Ghiţă şi „internaţionalul” Ştefan Constantin, care, împreună cu „veteranii” pot ridica rugbyul studenţesc din Valea Jiului pe unul dintre locurile de pe podium. Personal, aici la Petroşani, mă simt la vârsta revenirii, de aceea mi-am impus un regim sever de antrenament, ca să pot da cât mai mult echipei mele şi de ce nu chiar naţionalei. Sper din tot sufetul ca, prin efortul nostru, al tuturor, Ştiinţa Petroşani să redevină echipa anilor 1970-1972, adică pretendentă la titlu.
Vă considerați un sportiv realizat?
Ca sportiv îmi doresc un meci mare cu naţionala, acum când am învăţat multe de la stimatul nostru coleg Mircea Ortelecan. Ştiu că realizarea mea depinde de rezultatele pe care le vom obţine cu toţii, echipa, căreia îi doresc în viitorul campionat numai victorii şi meciuri frumoase.
A consemnat GENU TUȚU
