Vorba lu` Buji / Un fel de doua feluri… Blestem (afara si de-afara) in ecluze de tacere savanta…

Am spus si repet. Dupa aceasta iarna grea, venirea primaverii este zadarnica. In noi, romanii din Romania, este atata iarna…

si atata deznadejde. si atata lipsa de speranta. si atata netrebnicie. si atata nesimtire. si atata incompetenta. si atata tupeu. si atata saracie. si atata bogatie. si atata limbutie. si atata tacere. si atata complicitate. si atata falsitate. si atata sinceritate. Tineti minte doar o fraza: Cateodata, mamaliga face poc si explodeaza!

Unii zic ca maine-poimaine va fi “Ziua Indragostitilor”. Ma dezic categoric de aceasta sarbatoare americaneasca, ramanand la Dragobetele nostru stramosesc.

Chiar daca o sa par un gazetar decrepit, acum, cand toata lumea se americaneste, o sa va supun atentiei, gandurile mele de dragoste si de fronda, adica de razvratire, impotriva unor reguli care nu respecta… regulile.

Blestem

Sa ma bata vantul!

Sa ma ude ploile!

Sa ascult necuvantul!

Sa ma arda soarele!

Sa ma urasca femeile!

Huma dospita sa-mi fie memoria,

Sa-mi scrie pe ea ideile

si gandurile nespuse cand trebuia!

Sa-mi cada verdele ochilor

ca iarba sub muscatura coasei!

Sa-mi moara taina viselor,

Inecata in raul Angoasei!

Dar sa crez tu, minune

Intamplatoare ca vantul,

ca ploile, ca ideile, ca necuvantul

Hai, spune ca ma crezi

asa cum sunt!

Cu taine si vise,

Cu verdele ochilor…

Afara si de-afara…

Vreau sa ma dea afara

si nu stiu cum sa fac!

Vreau sa ma duc in lume

si nimeni nu-ntelege.

Din viata mea lipseste o coasta de drac.

Sunt liber si sunt achitat de lege.

Vreau sa ma dea afara si nu stiu cum sa fac,

Vreau sa imbatranesc frumos si trist

Am o meserie demna.

Dorm intr-un hamac si ma cred un vesnic

Anticrist…

Vreau sa ma dea afara si de-afara.

( O chestie care-mi cade hilara! )

Vreau sa ma cred ca-s mare, desi-s mic.

Am facut deja tot in viata dar nimic…

Vreau sa ma dea afara si nu stiu cum sa fac

Nu stiu cum sa fac caci am un mers de rac…

HAZARDAT IN ECLUZE DE TACERE SAVANTA

Mi-au tot sangerat amintirile

dupa moartea batranilor

In fructele toamnei

si-n florile ei tarzii

n-am gasit mangaiere

si atunci m-am hazardat

in ecluze de tacere savanta

pana cand mi s-au inchis

drumurile!

Nu mai am glas lumesc,

ochii nu-mi mai patrund

printre sensuri,

nu mai caut nestemate

prin gunoaiele cotidiene,

pe alei semiramidane

nu imi mai urmez visarea.

Nu mi-a mai ramas

decat sa ma doara

gandul ca cel care trece

in cant de fanfara condus

as putea fi eu…

Daca maine-poimaine, inima mea (12 cu 8, dupa ultimele masuratori) sau glicemia (104, dupa patru beri) ma vor lasa, macar atat sa ramana in amintirea celor care citesc preambulul acestui articol: In noi, romanii din Romania, este atata iarna… si atata deznadejde. si atata lipsa de speranta. si atata netrebnicie. si atata nesimtire. si atata incompetenta. si atata tupeu. si atata saracie. si atata bogatie. si atata limbutie. si atata tacere. si atata complicitate. si atata falsitate. si atata sinceritate…

Mircea BUJORESCU

Advertisements

Un comentariu la „Vorba lu` Buji / Un fel de doua feluri… Blestem (afara si de-afara) in ecluze de tacere savanta…

  • 10 februarie 2012 la 07:42
    Permalink

    Un adevarat Bacovia al vremurilor de azi,Buji asta…de o sensibilitate si sinceritate sacre!!!

Comentariile sunt închise.