Am spus si repet. Dupa aceasta iarna grea, venirea primaverii este zadarnica. In noi, romanii din Romania, este atata iarna…
si atata deznadejde. si atata lipsa de speranta. si atata netrebnicie. si atata nesimtire. si atata incompetenta. si atata tupeu. si atata saracie. si atata bogatie. si atata limbutie. si atata tacere. si atata complicitate. si atata falsitate. si atata sinceritate. Tineti minte doar o fraza: Cateodata, mamaliga face poc si explodeaza!
Unii zic ca maine-poimaine va fi “Ziua Indragostitilor”. Ma dezic categoric de aceasta sarbatoare americaneasca, ramanand la Dragobetele nostru stramosesc.
Chiar daca o sa par un gazetar decrepit, acum, cand toata lumea se americaneste, o sa va supun atentiei, gandurile mele de dragoste si de fronda, adica de razvratire, impotriva unor reguli care nu respecta… regulile.
Blestem
Sa ma bata vantul!
Sa ma ude ploile!
Sa ascult necuvantul!
Sa ma arda soarele!
Sa ma urasca femeile!
Huma dospita sa-mi fie memoria,
Sa-mi scrie pe ea ideile
si gandurile nespuse cand trebuia!
Sa-mi cada verdele ochilor
ca iarba sub muscatura coasei!
Sa-mi moara taina viselor,
Inecata in raul Angoasei!
Dar sa crez tu, minune
Intamplatoare ca vantul,
ca ploile, ca ideile, ca necuvantul
Hai, spune ca ma crezi
asa cum sunt!
Cu taine si vise,
Cu verdele ochilor…
Afara si de-afara…
Vreau sa ma dea afara
si nu stiu cum sa fac!
Vreau sa ma duc in lume
si nimeni nu-ntelege.
Din viata mea lipseste o coasta de drac.
Sunt liber si sunt achitat de lege.
Vreau sa ma dea afara si nu stiu cum sa fac,
Vreau sa imbatranesc frumos si trist
Am o meserie demna.
Dorm intr-un hamac si ma cred un vesnic
Anticrist…
Vreau sa ma dea afara si de-afara.
( O chestie care-mi cade hilara! )
Vreau sa ma cred ca-s mare, desi-s mic.
Am facut deja tot in viata dar nimic…
Vreau sa ma dea afara si nu stiu cum sa fac
Nu stiu cum sa fac caci am un mers de rac…
HAZARDAT IN ECLUZE DE TACERE SAVANTA
Mi-au tot sangerat amintirile
dupa moartea batranilor
In fructele toamnei
si-n florile ei tarzii
n-am gasit mangaiere
si atunci m-am hazardat
in ecluze de tacere savanta
pana cand mi s-au inchis
drumurile!
Nu mai am glas lumesc,
ochii nu-mi mai patrund
printre sensuri,
nu mai caut nestemate
prin gunoaiele cotidiene,
pe alei semiramidane
nu imi mai urmez visarea.
Nu mi-a mai ramas
decat sa ma doara
gandul ca cel care trece
in cant de fanfara condus
as putea fi eu…
Daca maine-poimaine, inima mea (12 cu 8, dupa ultimele masuratori) sau glicemia (104, dupa patru beri) ma vor lasa, macar atat sa ramana in amintirea celor care citesc preambulul acestui articol: In noi, romanii din Romania, este atata iarna… si atata deznadejde. si atata lipsa de speranta. si atata netrebnicie. si atata nesimtire. si atata incompetenta. si atata tupeu. si atata saracie. si atata bogatie. si atata limbutie. si atata tacere. si atata complicitate. si atata falsitate. si atata sinceritate…
Mircea BUJORESCU
