Născut la Petroșani, pe 29 iulie 1935, acum 86 de ani, profesorul Gheorghe Irimie rămâne un excelent interlocutor, un bun statistician și un om deosebit de amabil și politicos. Am schimbat cu domnia sa câteva cuvinte cu acest prilej, punctând câteva momente din cariera sa.
Reporter: Domnule profesor în primul rând, La Mulți Ani, 86 de ani reprezintă o vârstă…
Gh.Irimie: Da, cam așa e…Păi ce să spun, mă simt relativ bine, ca la 86 de ani, îmi împart viața între Petroșani și locul de la țară, la Râu Bărbat, lângă comuna Pui, unde am o mică gospodărie. Deocamdată nu mă plâng…
Reporter: În urmă cu cinci decenii, ași pus în vitrina Clubului Știința Petroșani sportul numit fotbal. Cum a fost?
Gh.Irimie: Ooo, eram tânăr, aveam 25 de ani, veneam din postura de antrenor secund în Divizia „A”, la Minerul Lupeni. Debutam la catedra de ed.fizică și sport a Institutului de Mine Petroșani, având niște colegi de catedră remarcabili (Voicu Zoican, Olimpiu Jela, Teodor și Rodica Szylagyi), erau studenți dornici să practice fotbalul, am făcut o selecție și am înscris echipa în Campionatul Raional Petroșani, ediția 1960-1961, în sezonul 1962-1963 terminând pe primul loc!
Reporter: Apoi au urmat succesele!
Gh. Irimie: Da, în 1963 am câștigat titlul de campioni pe țară, învingând cu 1-0 în finală pe Politehnica București (viitoarea echipă Sportul Studenșesc), prin golul lui I.Dinu. Apoi, la finalul ediției de Campionat Județean 1967-1968, promovăm în Divizia „C”.
Reporter: Au urmat anii cei mai frumoși…
Gh.Irimie: Așa este! Am avut generații de jucători de un mare caracter și o dăruire față de culorile Științei, dovadă fiind și faptul că ne-am întâlnit mereu, anual, după ani și ani. Am ajuns la un baraj de promovare pentru Divizia „B”, la Cluj, în 1969, apoi în „16”-imile Cupei României am învins, în perioada 1972-1975, pe A.S.A.Tg.Mureș și F.C.Galați, am jucat cu „U”Cluj și Steaua, toate divizionare „A”. A fost acea generație formidabilă cu Marincan, Păsculescu, Cristi Făgaș, Răsădeanu, Bulbucan, Bogheanu, Puiu Rusu, Grizea, Panici, Nădășan, Victor Sandu, Borcan, Hanganu și mulți alții.
Reporter: Ați lucrat cu celebrul Florea Dumitrache…
Gh.Irimie: Da, a fost un moment de cumpănă pentru el, când cei de la Jiul au renunțat la el. L-am luat noi, un băiat modest, care umplea stadioanele Diviziei „C”. Apoi Dumitrache și-a continuat cariera la Corvinul.
Reporter: Finalul poveștii frumoase a Științei fotbalistice?
Gh.Irimie: În 1980, când a trebuit să fuzionăm cu Minerul Vulcan, practic, atunci Știința pierzându-și identitatea. Eu am mai activat la secția de schi alpin până în 2006. Deci, iată, de 15 ani am pus „ghetele în cui”, dedicându-mă „meseriei” de pensionar.
Nu regret nimic, sportul universitar la Petroșani mi-a dăruit cele mai frumoase momente ale vieții. De-acum, îmi doresc doar sănătate și deasemenea, bine tuturor!
A consemnat GENU TUTU
