O contribuţie substanţială la succesul studenţilor – rugbişti din Petroşani au adus-o cei doi jucători din fotografie. Iubitorii jocului cu balonul oval i-au recunoscut, desigur, cu uşurinţă pe maeştrii sportului Vasile Rusu şi Constantin Dinu. Ei i-au urmărit nu o dată pe terenul de joc, le-au apreciat tehnica şi măiestria în confruntări cu adversari dintre cei mai puternici. Vasile Rusu, în campionatul recent încheiat, a jucat un rol dublu în angrenajul echipei: de antrenorjucător. Tehnica sa individuală, experienţa în teren, tactul, l-au ajutat să se impună atât în joc cât şi în faţa coechipierilor săi. Constantin Dinu a venit numai de doi ani în formaţia studenţilor petroşăneni, dar a reuşit să se încadreze repede în stilul de joc al noii sale echipe, iar calităţile sale unanim apreciate pe plan naţional şi inernaţional l-au adus repede în rândul adulaţilor spectatori.
Cei doi jucători sunt şi foarte buni prieteni şi mai ales colegi: colegi de „naţională”, colegi la Ştiinţa Petroşani, colegi de an (anul II) în amfiteatrele I.M.P. Pe toate cele trei fronturi Vasile Rusu şi Constantin Dinu au luptat cu aceeaşi dârzenie. O vor face la fel şi în viitor.
UN DECENIU ÎN ASCENSIUNE
Ştiinţa Petroşani continuă să se impună. Astfel, în ediţia 1971-72, învinge în campionat, în ambele manşe pe Dinamo, Steaua şi Griviţa Roşie Bucureşti, dar pierde titlul naţional în dauna Universităţii Timişoara, obţinând în final locul 2, cea mai bună performanţă din istorie în campionat a Ştiinţei! Dar ce lot avea Ştiinţa: C. Dinu, Ortelecan, Fl. Constantin, Bărgăunaş, Bucos, Emil Neagu, Fălcuşanu, toţi internaţionali A, apoi V. Marinescu, Burghelea, Stănculescu, T. Ionescu, Moroe, Moromete, Lomotă, Talpă, Abribula, Truţă, Băltărescu, C. Roşca, Zafiescu.
Ca la 20 de ani… fără stadion şi fără bani, dar printre primii în ultimii ani. ŞTIINŢA PETROŞANI
Prezenţă remarcabilă de tradiţie pe prima scenă a rugbyului românesc (acum trei ani vicecampioană), echipa studenţilor din Petroşani, Ştiinţa, scăpată vara trecută din emoţiile unui campionat în care n-a prea strălucit, se află acum, la jumătatea competiţiei, pe poziţia a III-a a seriei, la egalitate de puncte (18) cu locul II (T.C.I. Constanţa).
Incontestabilă animatoare a luptei pentru un loc fruntaş în serie (de la reorganizarea campionatului în două serii a câte opt echipe), Ştiinţa Petroşani a avut o toamnă foarte bună şi, cel puţin sentimental, se apreciază că în două din cele 3 infrângeri a fost învinsă nu cu mijloacele… rugbyului (dealtfel „stilul” de joc al T.C.I. Constanţa, de pildă, a făcut de nenumărate ori obiectul unor măsuri federale de disciplinizare). Afirmarea în turul campionatului a echipei studenţilor din Petroşani a impresionat specialiştii cu atât mai mult cu cât ea a avut loc în condiţiile unor importante modificări în componenţa lotului de bază. Cinci jucători au plecat pentru satisfacerea stagiului militar, mai înainte plecaseră „piesele de greutate”. Fălcuşanu şi Dinu la echipe din Bucureşti. Dar un nucleu de bază – Băltăreţu, Fl. Constantin, Talpă, Martin, Neagu ş.a. – avea să polarizeze în jurul său pe noii veniţi: Oprea, Tufeanu, Budică, E. Stoica. Poate şi calitatea sa de jucătorantrenor l-a ajutat pe Gheorghe Băltărețu să realizeze din mers sudura şi să pornească, din etapă în etapă, spre afirmarea unei noi echipe. Momentan, antrenorului Băltăreţu i s-a ridicat dreptul de a mai fi şi jucător între colegii săi. Dar la antrenamentul pe care-l conducea într-una din zilele trecute, pe terenul bituminizant al Şcolii sportive Petroşani, antrenorul juca în una din cele două echipe alcătuite din lotul disponibil. Se simţea mai în mijlocul acţiunii de antrenor…
Ştiinţa se antrenează cum poate şi unde poate în faţa căminelor studenţeşti, în parc, pe dealurile institutului, pe terenurile din Vale, când „o primeşte” clubul Jiul, sau Aninoasa, Lupeni, Petrila… Se antrenează, joacă, va urca probabil pe podiumul laureaţilor şi totul apare de-a dreptul ilogic. Ştiinţa n-a avut şi nu are un teren propriu. Va avea, probabil, la toamnă, sus prin preajma institutului. Dar, Ştiinţa a dat anul trecut 9 jucători lotului reprezentativ lărgit, dintre care cinci – Stoica Enciu, Budică, Ortelecan, Burghelea şi Talpă – au jucat şi au contribuit efectiv în marile victorii ale rugbyului românesc în anul 1974. Acum, în condiţiile spuse, Gheorghe Băltăreţu cu eleviicoechipieri aleargă pe unde pot pentru ca în retur să ocupe locul II în serie şi, deci, să participe la turneul final pentru desemnarea primelor trei valori ale rugbyului nostru. După cum îi vedem, cu tenacitatea şi ambiţia ce-i caracterizează, suntem convinşi că vor reuşi. Şi, poate, astfel vor convinge (dacă mai e nevoie) pe cei ce trebuie, să le vadă totuşi meritele incontestabile, că lucrările la baza sportivă a institutului ar trebui accelerate…
GENU TUTU
