De ani de zile societatea românească face eforturi (aproape fără final pozitiv) pentru a ajunge din urmă alte societăţi, şi mă refer în principal la cele est europene, căci de cele din vest nici nu poate fi vorba. Structura socială înseamnă un ansamblu de poziţii sociale, grupuri sociale, clase sociale, organizaţii şi instituţii care sunt legate între ele şi împreună formează ceea ce numim sistemul social. Se poate ridica întrebarea, justificată de altfel: de ce sistemul social românesc este în bună parte unul disfuncţional? Răspunsul este unul care ţine de structura socială, adică de completarea poziţiilor sociale pe care le poate ocupa cineva într-un grup, organizaţie sau instituţie.
Din păcate pentru societatea românească principiul omului potrivit la locul potrivit nu mai funcţionează de ani de zile, lăsând cale liberă selecţiei valorice inverse. Pentru a avea un sistem social funcţional este necesară reformarea structurii sociale, şi primul pas costă în organizarea unui proces ştiinţific de orientare şcolară şi profesională care în prezent este aproape inexistent. Pare cât se poate de clar că şi dacă am începe din toamnă acest proces şi nu ar intervenii nimic pe parcurs el ar dura nu mai puţin de o generaţie, adică 30 de ani. Pentru a avea o ţară ca afară e obligatoriu ca toate poziţiile sociale să fie ocupate de oameni care să dispună de abilităţi şi deprinderi certificate obiectiv şi care să obţină performanţă în nişa lor socială. Altfel spus, dacă toate lucrurile ar merge şnur şi tot ne aşteaptă cel puţin 30 de ani ca să reformăm sistemul social românesc. Dar cum suntem trăitori într-un spaţiu social în care imposibilul a devenit de prea mult timp posibil estimez că acest proces se va întinde pe o perioadă mult mai lungă. Ceea ce face din Silviu Brucan, care avansa ca perioadă de timp 20 de ani, un romantic visător! Deşi era un stalinist înveterat!
Valentin Fulger
