”Nu e mare lucru, stii prea bine
Altii mese mai bogate pot,
Dar un simtamînt e viu în tine
Ca acasa e mai mult ca tot”
Cum simt sarbatorile concetateni de-ai nostri, din Valea Jiului, care se afla de ani de zile în pribegie prin tari straine? Care sunt nostalgiile – acel dor inexplicabil de dorite împliniri pe care nici nu le banuim uneori – care se nasc în prejma sarbatorilor? Cum sunt sarbatorile departe de Romania??
Amsterdam – ”Nu m-as mai întoarce acasa, decat în vizita”
Nina Dinu, fosta Dumitrana, a fost ani buni ziarista a Vaii Jiului. De cinci ani locuieste în Amsterdam, si-a întemeiat o familie frumoasa si are o minune de baiat.
”Sarbatorile departe de Romania sunt linistite si diferite. Oamenii sunt diferiti. Din Valea Jiului am plecat cam de 9 ani si din tara, de 5 ani. Cand schimbi locurile în care ai locuit, schimbi si oamenii si automat se schimba si viata. Te schimbi si tu. Oriunde ai fi nu este ca si în locul în care te-ai nascut, unde ai legat prietenii durabile, acolo unde ai trait emotia venirii lui Mos Craciun alaturi de parinti. De aici, probabil, expresia ca nici unde nu e ca acasa. Si probabil si dorul de care vorbeati… Craciunul este despre familie si prieteni si daca nu sunt toti împreuna, parca lipseste ceva. Da, sunt multumita de schimbrea mea si nu m-as mai întoarce acasa, decat în vizita. Am reusit sa îmi întemeiez o familie si copilul e totul pentru noi. Aici îi pot oferi ce are nevoie, ce consider eu ca trebuie sa aibe un copil. Acasa as reusi, dar ar trebui sa muncim dublu sau triplu si nu am mai avea timp pentru el. Aici stresul pe care îl avem este acela de a trece examenele pentru cetatenie pentru a avea toate drepturile. Ce pui pe masa nu este o grija, daca muncesti nu exista problema asta… Aici stresul e sa ajunga la scoala cea mai buna asta mic, ca e pe lista de asteptare, sa îi gasesc un curs de înot, dar nu pot spune ca nu dorm din cauza asta :)))) Am tot fost în tara anul trecut cu treburi si am vazut ce mult s-au înrait oamenii. Viata de zi cu zi e de vina, probabil. Dar romanii, în general, îsi si doresc o gramada de lucruri materiale – plasme, telefoane, masini, ultimele modele. Telefoane au cate doua-trei, ultimele modele, dar nu au bani de credit… Aici nu conteaza asa ceva! În casa, strictul necesar ca sa te simti bine si daca ai extra-bani îi cheltui pe calatorii, îi cheltui sa faci ceva pentru tine. De aia sunt ei mai fericiti.
Va doresc tuturor sarbatori fericite!!”
Marea Britanie – ”Voi veni de cate ori voi simti nevoia, dar…”
Anca Balan, din Petrosani, se afla de sase ani în Marea Britanie, Redhill:
”În afara faptului ca as dori ca familia sa fie langa mine, pentru mine sarbatorile reprezinta o perioada speciala oriunde m-as afla. Îmi este dor doar de perceptia ce o ai, copil fiind, asupra Craciunului, cu bucuria Mosului, cu bradul aparut din ceruri si cadourile cu dorintele mele, cu miros de cozonaci, cu colindatori… Pentru a-mi hrani sufletul cu spiritul Craciunului romanesc, voi veni de cate ori voi simti nevoia. Dar…Cred ca dupa o anumita perioada departe de tara nu ai alta alternativa decat sa te adaptezi locului si mentalitatii tarii de adoptie. Sincera sa fiu, analizand în profunzime ce simt în perioada asta, pot sa spun ca nu ma voi întoarce pentru a trai în Romania. Dupa 6 ani în UK, nu voi putea sa ma readaptez mentalitatii romanesti – mentalitate care acum o gasesc extrem de superficiala, lucru dureros pentru mine, pentru ca pare ca nu suntem capabili sa evolam… Sarbatori fericite!”
Valencia, Spania – ”Sunt niste zile libere, nicidecum spiritul Craciunului”
Dragos Vonica, din Lupeni, a fost inginer la minele Valea de Brazi si Lupeni, apoi sef al Brajului Valea de Pesti, a facut parte din primul Consiliu Judetean Hunedoara de dupa revolutie din partea PNL, a crezut ca Romania va deveni minunea minunilor, dar nu a fost asa… În 2003, a parasit tara. Traieste în Spania, Valecia, si este un prosper om de afaceri.
”Nostalgiile mele cuprind trei faze. Copilaria – o epoca lipsita de griji si preocupari în care, în seara de Ajun, se auzea un clopotel si cand intram în sufragerie gaseam bradul împodobit în toata splendoarea lui si cadourile care asteptau sa fie deschise. Urma joaca cu toate cele aduse de Mos, apoi cina cu traditionalele sarmale, racituri si cozonaci, dupa care, în fiecare an adormeam uitandu-ma la luminile bradului, cu acel amestec de miros de brad si cozonaci proaspeti. Adolescenta – începusera grijile si preocuparile, dar totul e bine cand se termina cu bine. Cina în familie, dupa care plecam la colindat cu oamenii si totul se termina catre dimineata, cu amintiri placute de cu seara adunate. Actualitate – epoca în care pastram traditiile sarbatorilor în casa si le transmitem copiilor, care sunt destul de confuzi vazand ca prietenii lor au cu totul alte traditii care par monotone. Sunt niste zile libere, care au în esenta lor faptul ca nu se lucreaza, nicidecum spiritul Craciunului. Anul acesta va fi ceva special pentru ca am facut Craciunul în Anglia si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom petrece Anul Nou în Romania”.
Erbil, Iraq – ”Adorm cu gandul acasa si ma trezesc înapoi în desert”
Cristian Remus Harsan, din Vulcan, este de patru ani doctor de front în Iraq si Afganistan… În 2010 – de Pasti, cadeau bombele în Iraq, în 2011 – cadeau bombele, de Craciun, în Afghanistan, în 2012 – de Craciun nu au cazut bombe, dar alerga cu ambulanta prin Erbil la interventii singur cu soferul…
”Woauu, grele întrebari 🙂 Destul de greu trec zilele departe de casa, dar în preajma sarbatorilor parca e un chin! Desi am foarte mult de munca aici si primesc apeluri de urgenta noaptea, dimineata încerc sa ma concentrez pe munca ce o prestez si sa uit ca sunt departe, printre straini… Mai greu este seara, cand ma pun în pat. Atunci îmi zboara gandul spre acasa, familie, prieteni, cei dragi, însa într-un final adorm cu gandul acasa si ma trezesc înapoi, în desert 🙂 Încerc sa tin moralul ridicat atat al meu cat si al celorlalti colegi si subalterni gandindu-ma ca daca voi da semne de slabiciune, nostalgie, le voi insufla si lor aceleasi sentimente si nu suntem aici pentru asta, ci misiunea noastra este alta. Nu ma plang de nimic, ca am învatat sa îndur, dar nu e usor! De fiecare data, în ultimii 4 ani, am fost plecat de sarbatorile de iarna, de ziua mea de nastere, de Paste, si am zis ca nu ma mai întorc în desert, ca la anul voi sta acasa cu familia si cu cei dragi, însa si anul asta se pare ca s-a repetat istoria, dar din nou îmi zic si sper ca la anul sa fiu acasa de sarbatori 🙂 Va pup si mi-e dor de voi!!!”
Australia – ”Mami, miroase a Romania!”
Nicoleta Tufis, fosta Brat, jurnalista de Valea Jiului, din Petrosani, traieste în Brisbane, Queensland, Australia, de circa 10 ani.
”Sunt plecata de 10 ani deja, nu îmi vine sa cred cum a trecut timpul. Momentan suntem în America pentru a simti de fapt sarbatorile. Sincera sa fiu, în Australia nu am simtit niciodata Craciunul. Tanjesti, desigur pentru ca cea mai mare conectie a Craciunului e frigul… zapada. Însa Craciun la 40 de grade nu mai prea miroase a Craciun. Tocmai de aceea anul asta am venit în North America, sa simtim Craciunul ca acasa. Oricat as fi facut, în fiecare an, racituri, cozonaci, sarmalute si alte mancaruri, cred ca cea mai mare nostalgie de data asta am avut-o simtind mirosul… Am fost in 2008, împreuna cu copiii, de Craciun, acasa. Au vazut taierea porcului, focul în soba si la fel ca si mine, ei leaga totul cu mirosul: „mami, miroase a Romania”. Interesant ! Nostalgia e sa aud colindele lui Seicaru, care asa cum spuneam daca nu e frig si foc în soba, la 40 de grade si pantaloni scurti nu are nici un farmec. Sa stai alaturi de familie la masa de Craciun, sa simti miros de brad… într-adevar sunt nostalgii pe care nu le poti stopa nu doar în decembrie, ci probabil de fiecare data cand vine vorba de… casa. Îmi pare rau de exprimare, îmi pierd foarte mult din exprimare, însa pot sa fiu mandra ca dupa 10 ani nu mi- am uitat limba, casa si prietenii, iar asta o pot dovedi copiii mei care vorbesc fluent limba romana. Va doresc sarbatori minunate, un An Nou cu sanatate, bucurii, realizari pe toate planurile si sa speram ca va fi mai bun decat 2012 pentru Romania! Salutari tuturor celor care ma mai tin minte!!!”
Ileana Firtulescu
