Revolutionarii din Petrosani au fost invitati, la sediul primãriei din localitate, pentru a rememora evenimentele la care au fost pãrtasi în urmã cu 23 de ani. Reîntâlnirea celor care au semnat, la început din stradã, actul de deces al regimului comunist a avut loc joi, 21 decembrie la ora 11:00.
„Este vorba despre un moment de reamintire a evenimentelor derulate în urmã cu 23 de ani la Petrosani. Ne-am revãzut, am discutat despre Decembrie 1989 si despre ceea ce s-a întâmplat în Petrosani si am ciocnit o cupã de sampanie”, a precizat Tiberiu Iacob – Ridzi, primarul municipiului Petrosani.
Turistii sovietici si Revolutia din Decembrie 1989 din Petrosani
În urmã cu vreo câtiva ani, cu ocazia unei întâlniri similare, fostii revolutionari si-au amintit, pentru prima oarã, si de faptul cã în zilele Revolutiei, numãrul turistilor veniti din fosta Uniune Sovieticã era neobisnuit de mare. Unii dintre acestia fuseserã cazati la hotelurile din localitate, altii hãlãduiau prin munti, iar unii se aflau doar în tranzit, cu totii fiind preocupati se pare, de vizitarea frumusetilor naturale ale Vãii Jiului. De atunci, însã, peste amintirile “revolutionarilor“ s-a asternut linistea si tãcerea. “În zilele Revolutiei, la Hotel Petrosani, aflat la doar câteva zeci de metri de primãria pe care o ocupaserãm noi, erau cazati numerosi cetãteni sovietici, care veniserã cu mai multe masini marca Lada. Între timp însã, actele lor de înregistrare au dispãrut fãrã urmã si acestia nu mai figurau în registrul hotelului. Fiecare dintre noi stie mai multe treburi pe care, însã, nu le putem spune. Eu, poate, voi vorbi despre misterele Revolutiei, doar dupã ce voi trece de vârsta de 75 de ani”, spunea, în urmã cu câtiva ani, V. P. “Si eu m-am întâlnit în zilele acelea cu mai multi cetãteni sovietici. Unii dintre ei s-au oprit în parcarea de la UMIROM si îsi încãlzeau cu un primus mâncarea. Erau aproape 20, unii vorbeau perfect româneste, altii deloc. Numerele de înmatriculare ale masinilor erau scrise cu litere si cifre albe pe fond negru. Noi i-am rugat sã plece pentru cã se aflau în parcarea unei întreprinderi si acestia au plecat spre defileul Jiului. Pe unde au trecut masinile alea au apãrut dezinformãri si alarme false. Mã întreb de ce, si acum dupã atâtia ani, încã nu se spune adevãrul despre Revolutie. Eu nu am fost un revolutionar adevãrat, ci mi-am fãcut doar datoria, pentru cã am fost consemnat la uzinã”, declara si G. B. “Am vãzut si eu prin zona Polatiste niste persoane îmbrãcate în combinezoane de camuflaj, cam cum sunt îmbrãcati, astãzi, soldatii nostri din Afganistan sau Irak. Unii spuneau despre ei cã sunt rusi”, preciza si un alt participant la evenimentele din Decembrie 1989 din Petrosani.
“Case closed”, ar spune americanii
Cât este adevãr si cât nu, ar fi trebuit sã verifice “unele” organe competente la timpul potrivit dar, dupã cum au precizat revolutionarii din Petrosani, acest subiect nu a “interesat” pe nimeni dintre cei cu care au stat “de vorbã” în anii care au urmat revoltei “decembriste”. Una peste alta, desi de la brambureala din decembrie 1989 au trecut 23 de ani, unora dintre revolutionari le este încã fricã sã vorbeascã despre evenimentele la care au fost martori directi. Pe de altã parte, principalul este cã în Petrosani, în zilele Revolutiei, au fost înregistrate doar câteva focuri de armã rãzlete si nu a fost contabilizat nici un mort. “Cel mai important este cã nu am avut morti. În rest, rãmân misterele Revolutiei, cum sunt si cele legate de asasinarea presedintelui american J.F. Kennedy”, spunea, acum câtiva ani, unul dintre cei care au “pus umãrul” la instaurarea democratiei în România.
Mircea Nistor
