Carol (Piu) Creiniceanu a fost cel mai mare produs al fotbalului lupenean.
Chiar dacă el nu mai este printre noi – s-s stins din viață pe 15 ianuarie 2012 – , el va rămâne, viu în memoria celor care l-au văzut jucând sau antrenând, un om de o rară modestie și bun simț, un fotbalist de clasă. S-a născut la Lupeni acum 82 de ani (1 februarie 1939), a părăsit această viață tot la Lupeni, acum 9 ani…
D OUĂ MARI
IUBIRI, MINERUL LUPENI ȘI STEAUA (CCA) BUCUREȘTI
A început fotbalul ca junior la Minerul Lupeni, în anul 1949 (avea doar 10 ani), apoi la 16 ani, în 1955, își face debutul în echipa mare, în Divizia „B”.
Vreme de 16 ani, va juca doar la două echipe, Minerul Lupeni (1955-1962) și Steaua București (1962-1971), câștigând cu bucureștenii un campionat și 6 Cupe ale României.
S-a impus ca extremă stângă la Steaua, prin tehnică și viteză, calități dobândite la Minerul Lupeni, echipă cu care a promovat în Divizia „A” în 1959, debutând la acest nivel pe 16 august 1959, în meciul Minerul Lupeni-Steagul Roșu Brașov 1-1. Ajunge la Steaua în sezonul 1962-1963, sub bagheta antrenorului Ștefan Onisie, alături de jucători ca Voinescu, Hălmăgeanu, Pavlovici, M.Crăciun, S.Avram, Gh.Constantin sau Nae Tătaru.
În acel sezon, 1962-1963, Piu Creiniceanu a jucat împotriva fostei sale echipe Minerul Lupeni, 1-1 la Lupeni și 3-2 pentru Steaua la București. A fost anul în care Minerul Lupeni, după patru ani în Divizia „A”, a retrogradat…
Stilul lui Creiniceanu, care a îmbinat clasicul cu modernul, atrage atenția antrenorilor echipei Naționale, care îl vor convoca în lotul României.
C U „NAȚIONALA” LA OLIMPIADĂ!
Piu Creiniceanu va debuta în Naționala României pe 9 oct.1963, într-un amical la Ankara, Turcia-România 0-0, sub conducerea antrenorului Silviu Ploeșteanu. Alături de mai experimentații Nunweiller III, Emil Petru, Ghe. Constantin sau Cornel Popa. În al 3-lea său meci (28 nov.1963), la Torino, în preliminariile pentru J.O.Japonia ’64, România-Danemarca 2-1, Creiniceanu fiind cel care va deschide scorul în min.34.
La Olimpiada din 1964, va fi prezent în toate cele 6 meciuri din Japonia, marcând în partidele România-Mexic 3-1 și România-Ghana 4-2.
Ultimul joc la Națională (al 14-lea) va fi pe 3 sept.1969, într-un amical la Belgrad, Iugoslavia-România 1-1 (antrenor Angelo Niculescu), alături de o generație care venea puternic din urmă: Cornel Dinu, Dembrovszky, Domide, Radu Nunweiller, Dumitrache. Creiniceanu împlinise deja 30 de ani…
C ARIERA DE ANTRENOR
După abandonarea activității ca fotbalist, devine antrenor, în 1971, la juniorii Stelei, apoi până la sfârșitul vieții, va mai antrena ca secund sau principal la Steaua, Metalul București, Mecanica Fină București, A.S.A.Mizil, Jiul Petroșani și Minerul Lupeni.
S TADIONUL DIN LUPENI… ar trebui să îi poarte numele.
După numele unor mari personalități locale, din lume și din țară – „S.Bernabeu”Madrid, „Giusseppe Meazza”Milano, „Ilie Oană”Ploiești, „Ion Oblemenco”Craiova, „Dan Păltinișanu”Timișoara, „Petre Libardi”Petroșani, etc. – autoritățile locale ar putea face acest lucru pentru cel mai mare fotbalist al Lupeniului, internaționalul olimpic CAROL CREINICEANU.
