Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva continuă seria prezentărilor online a celor mai reprezentative monumente din judeţul Hunedoara. Acum a venit rândul Cetăţii Orăştiei, un monument important pentru istoria oraşului.
<<Începutul secolului al XIII-lea este emblematic din punctul de vedere al atestărilor documentare. Printre actele emise la acea vreme se regăseşte şi celebra „Diplomă Andreiană”, emisă în anul 1224, când actualul municipiu Orăştie este menţionat prin cetatea sa sub denumirea de Broos. Diploma respectivă a confirmat practic privilegiile acordate saşilor din zonă de către regele Andrei al II-lea, fiul regelui Geza al III-lea şi tatăl regelui Bela al IV-lea, al Ungariei, reprezentând astfel „cea dintâi atestare documentară a Orăştiei” (Ion Iliescu, Tiberiu Istrate, „Orăştie. 750 de ani”, Deva, 1974, p. 44). După cum afirma Hadrian Daicoviciu într-o prefaţă în a aceluiaşi volum, „dacă Orăştia ca urbe documentar atestată a împlinit 750 de ani, privirea care ar îmbrăţişa întregul ei ţinut se poate adânci cu încă peste un mileniu în istorie. Pentru multă lume numele Orăştiei evocă nu numai oraşul, ci şi, ba poate mai ales, munţii care adăpostesc cetăţile dacilor” (p. 11).
Interesant este faptul că în incinta cetăţii, în anii `90 ai secolului trecut, au fost descoperite ruinele unei biserici pe plan rotund.
„Cea mai veche construcţie din acest ansamblu [Cetatea Orăştiei] a fost o rotondă la est de corul gotic al bisericii reformate… La sfârşitul secolului al XIII-lea se construieşte o basilică romanică cu turn de vest, peste care, în secolul al XIV-lea, este ridicată o basilică gotică, iar în jurul anului 1400 se construieşte corul actual. Între 1820-1823 în nordul bisericii medievale este construită o biserică pentru comunitatea evanghelică” (Hermann Fabini, „Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania”, Sibiu, 2009, p. 109). Planul cetăţii este constituit dintr-un zid construit parţial în formă de dreptunghi, completat de un traseu arcuit. Materialul de bază se compune, în marea lui majoritate, din piatră neregulată. Patru turnuri interioare şi trei turnuri de flancare, precum şi un drum de strajă au asigurat paza cetăţii până la demantelarea ei şi transformarea într-o simplă incintă de zid care bara accesul spre bisericile din interior.
De-a lungul timpului cetatea a mai fost apărată de un şanţ cu apă, iar fortificaţia a beneficiat de o intrare pietonală, „o intrare foarte strâmtă cu ancadrament ogival de factură gotică”, iar pe partea de vest „se distingea o poartă de acces cu ancadrament semicircular de factură romanică târzie, blocată cel mai târziu în secolul al XV-lea” (Zeno Karl Pinter, Mihai Căstăian, „Barbacana porţii de nord a Cetăţii Orăştiei, în volumul Saşii şi concetăţenii lor ardeleni / Die Sachsen und Ihre nachbarn in Siebenburgen. Studia in Honorem Dr. Thomas Nagler”, Alba Iulia, 2009, p. 65). Cercetările arheologice din ultimele decenii au surprins şi barbacana construită ulterior, a cărei configuraţie poate fi acum recunoscută în pavajul din faţa porţii actuale de intrare în cetate, poartă ridicată în stilul neogotic>>, relatează dr. Daniel I. Iancu.
Pentru a afla mai multe detalii despre monumentele reprezentative din judeţul Hunedoara şi istoria lor, vă invităm să urmăriţi pagina de facebook a muzeului din Deva https://www.facebook.com/MCDRDeva/ şi site-ul instituţiei www.mcdr.ro.
