Periodic, o poveste dedicată unei echipe sportive din Valea Jiului cu aniversare rotundă în cursul anului 2020.
DIN NOU ÎN “A” ŞI PROMOVARE CU EMOŢII
Ratarea promovării din sezonul trecut nu a descurajat deloc conducerea Jiului. Dimpotrivă, echipa se mobilizează, antrenorul Ionuţ Popa o ia de la capăt. Chiar dacă începutul de campionat este slab (21 aug. 2004), 0-1 la Gaz Metan Mediaş (echipă ce îşi anunţă şi ea candidatura la promovare), Jiul are un tur de forţă, în următoarele 12 partide câştigând tot (doar două egaluri, 0-0 la Ind. Sârmei Câmpia Turzii şi 2-2 la Armătura Zalău).
După 2-2 la Armătura Zalău (etapa a 6-a, la 25 sept. 2004), Ionuţ Popa pleacă la Politehnica Iaşi, greutatea rămânând pe consilierul tehnic Gigi Borugă, care preia şi postul de antrenor.
Jiul încheie turul pe primul loc, 4-1 cu Unirea Dej, însă, surprinzător, doar cu 200 spectatori în tribună. Era, totuşi, pe primul loc… În retur, este adus Gigi Mulţescu, care are la primul meci 7.000 de spectatori, Jiul – Gaz Metan Mediaş, 1-0! Spiritul de independenţă şi de decizie a lui Mulţescu contravine ideilor boss-ului jiulist Alin Simota, care după etapa a 20-a (după patru etape în retur) renunţă la Gigi Mulţescu, pe bancă revine „eminenţa cenuşie”, Gigi Borugă (pentru o etapă!), apoi este numit Marin Tudorache din etapa a 21-a, 3-3 cu Armătura Zalău. Evident, echipa este puţin debusolată, era a patra schimbare de antrenor (Gigi Borugă în două mandate) în doar 21 de etape! Tudorache se înhamă la cea mai grea muncă din cariera sa: desăvârşirea, în ultimele 10 etape a promovării Jiului în Divizia „A”.
GENU TUTU
