Intrarea României în cel de-al doilea război mondial a dus la oprirea fotbalului (la fel ca în pandemie!). Astfel la sfârşitul sezonului 1940-1941, Jiul termina pe locul 1, iar Minerul Lupeni pe locul 6, în seria a 2-a a diviziei ”B”. Nu şi celelalte echipe din Valea Jiului, care evoluau în eşaloane interioare, corespunzătoare actualelor campionate judeţene (Divizia ”C” fusese desfiinţată în 1938). Aşadar, toate la … grămadă, doar ca să nu moară fotbalul!
O replică la divizia ”B”
În sezonul 1942-1943, FRF-ul ia decizia de a pune în mişcare fotbalul românesc (”mort” timp de un an, 1941-1942), alcătuind trei serii pe criterii geografice, cu un total de 24 de echipe. Seria a 2-a avea 10 echipe, iar la finalul celor 18 etape, UM Cugir a încheiat pe locul 1, Jiul Petroşani pe locul 2, Minerul Lupeni pe locul 5, CS Lonea pe locul 7, iar CS Aninoasa pe locul 9. Sezonul 1943-1944 se dispută cu patru serii, pe aceleaşi citerii, echipele din Valea Jiului, Minerul Lupeni (locul 1), Jiul Petroşani (locul 2), CS Lonea (locul 7) şi CS Aninoasa (locul 8) evoluând în seria a 2-a. În paralel a avut loc şi un ”Campionat de Războiu”, între 1942-1944 cu echipele din divizia ”A”, dar acesta nu a fost recunoscut în statisticile FRF.
În aceste condiţii, în perioada războiului (1941-1945) nivelul de performanţă al fotbalului scade. Apar câteva competiţii de nivel local, dar fără vigoarea abia apărutelor divizii. Peste 50 de jucători formaţi înaintea declanşării conflagraţiei pleacă din diverse motive spre alte zări: Farkas I, Matyas, Sereş, Hutzl, Bela Pop, fraţii Ivinici şi Medve sau Simădean sunt doar câţiva dintre cei mai valoroşi. Războiul produce însă şi un efect invers: apariţia lui Cibi Braun Bogdan, celebrul antrenor, în Valea Jiului,sosit la Petroşani prin surghiun politic! Acesta, cu neobosita-i patimă pentru fotbal, caută talente prin tot Petroşaniul, descoperindu-i pe marii viitori jucători Costică Moraru, Nicu Golgoţ sau Iosif „Bonţu” Deleanu. Se va implica în organizarea unor campionate locale, pentru a nu dispărea spiritul fotbalului.
Astfel, în sezonul 1941-1942, JIUL va câştiga un astfel de campionat districtual, cu C.S. Lonea, Minerul Lupeni, U.M. Cugir, C.F.R. Simeria, Corvinul Deva şi Corvinul Hunedoara în serie. Din motive financiare, JIUL nu se prezintă la faza finală, cu C.F.R. Turnu Severin… Urgia războiului nu poate stinge patima pentru fotbal. În sezonul 1942-1943 se organizează, pe criterii geografice, „Cupa Eroilor”. Din zece echipe în seria sa, JIUL ocupă locul 2, după U.M. Cugir, din Valea Jiului mai participând Minerul Lupeni, C.S. Lonea şi C.S. Aninoasa. Ceea ce este cel mai important, dincolo de cifre, de clasament sau ierarhii, este faptul că fotbalul a rezistat în Valea Jiului. Şi asta într-un context istoric marcat de puternice frământări, în care în februarie 1941, regimul dictatorial a lui Ion Antonescu a hotărât ca exploatările miniere din Valea Jiului, care patronau şi mişcarea sportivă, să fie militarizate.
Forfait-urile Jiului
În ediţia 1941-1942 a fost organizată o competiţie numită Cupa Basarabiei, după ce Regatul României a preluat din nou controlul asupra acestei zone, vechi ţinut românesc.
66 de echipe au luat startul în zece grupe regionale primele clasate participând la un turneu final eliminatoriu. În optimile de finală Jiul Petroşani – Mica Brad 3-0, prin neprezentarea echipei din Brad, iar în sferturi Jiul nu s-a prezentat la Drobeta Tr. Severin! Trofeul a fost câştigat de Rapid Bucureşti, asimilat Cupei României.
GENU TUŢU
