În 30 octombrie 1971, în comuna Certeju de Sus din judetul Hunedoara, avea loc cea mai mare tragedie produsã în România. Nu mai putin de 89 de persoane, mineri, localnici dar si salvatori aveau sã-si piardã viata dupã ruperea unui baraj al iazului de decantare ce apartinea exploatãrii miniere. Oamenii au fost înghititi de valul de mâl ucigas în timp ce dormeau. Doar rudele celor dispãruti în 1971 au mers la bisericã, ca în fiecare an, pentru a-i pomeni pe cei dispãruti atunci.
Dezastrul avea sã loveascã la ora 4:55, când digul iazului de decantare de la minã avea sã se rupã si muntii de steril sã alunece peste asezare. Digul s-a rupt pe o lãtime de 80 de metri si din iaz s-au prãvãlit peste sat, în câteva minute, 300.000 de metri cubi de steril. În doar un sfert de orã valul a ras de pe fata pãmântului sase blocuri de locuinte cu 25 de apartamente fiecare, un cãmin cu 30 de camere, sapte locuinte individuale si 24 de gospodãrii. Dezastrul a provocat 89 de morti si peste 80 de rãniti, aratã actele vremii, iar autoritãtile comuniste au anuntat oficial doar 48 de morti pentru a nu fi nevoite sã declare doliu national. Securitatea a trecut în certificatul de deces la peste 40 de victime „asfixie mecanicã cu nãmol” iar la restul ale cauze de deces. În acest fel s-a musamalizat numãrul real al victimelor produse de viitura ucigasã.
Imediat localnicii au început operatiunile de salvare a celor care erau prinsi de viiturã si strigau dupã ajutor. Pânã sã ajungã militarii si echipele de salvare, mai multi oameni au fost scosi din capcana ce ameninta sã-i omoare. Operatiunile de salvare aveau sã facã si alte victime pentru cã militarii în termen, studentii si voluntarii nu stiau zona, iar în încercarea de a ajunge la cei prinsi, au cãzut în fântânile satului acoperite de mâl. Nimeni si nimic nu i-a mai putut ajuta, au murit înecati. În documentele de stare civilã si evidentã a populatiei au fost identificati 83 de morti din Certej, restul pânã la 89 se presupune cã sunt militari în termen care si-au pierdut viata în operatiunile de salvare. Zeci de victime au fost descoperite în locuri în care nu aveau ce cãuta, la sute de metri de casele lor, semn al imensei forte pe care a avut-o viitura ucigasã. Dupã un an de cercetãri si audieri, ancheta comunistilor a decis cã nu sunt vinovati pentru cã tragedia este urmarea unor împrejurãri ce nu puteau fi prevãzute.
Comunistii si-au învãtat imediat lectia, au mai construit la Certej încã douã baraje, însã mãsurile de sigurantã depãseau cu mult normele vremii. Unul a fost fãcut la un an distantã de tragedia din 1971 si celãlalt în 1979-1980.
Maximilian Gânju
