În anii `70 ai secolului trecut, Europa fotbalistică era „bântuită” de o serie de competiţii, mult mai concentrate decât în zilele noastre. În afara celor trei mari competiţii, Cupa Campionilor Europei (actuala Liga Campionilor), Cupa Cupelor şi Cupa U.E.F.A., existau şi competiţii în plan regional, dar cu un mare grad de interes. În sezonul 1978 1979 a participat şi Jiul Petroşani la o astfel de competiţie, ajungând până în finala Cupei Balcanice.
Este aproape neverosimil pentru generaţia mai tânără de suporteri a echipei Jiul Petroşani, ca această echipă aflată acum în faţa unui colaps iminent a jucat la un asemenea nivel, european, finala Cupei Balcanice!
După acele competiţii puternice la acea oră – C.C.E., Cupa Cupelor, Cupa U.E.F.A., Cupa Inter Toto, Cupa Balcanică avea şi ea o tradiţie în plan regional, unde evoluau puternice echipe de club din Grecia, Albania, Bulgaria, Iugoslavia, Turcia sau România. Pentru sezonul 1977-1978, Jiul Petroşani care obţine locul 5 în sezonul anterior în Divizia „A”, fusese înscrisă de F.R.F. în această competiţie.
Competiţia care a debutat în 1963, (prima ediţie câştigată atunci de Steagul Roşu Braşov) avusese o câştigătoare din România, de două ori, pe Rapid Bucureşti, în 1965 şi 1966.
În sezonul 1977-1978 competiţia se află la cea de-a 16-a ediţie. Fusese o toamnă nu prea strălucită pentru echipele de club româneşti în cupele europene, Jiul trebuia să apere prestigiul acestui fotbal. După o calificare în dublă cu echipa bulgară Slavia Sofia (0-2 şi 3-0), pe 16 noiembrie 1978, este programată prima manşă a finalei, la Petroşani. Adversar, echipa iugoslavă (acum din Croaţia), N.K. Rejeka, înfiinţată în 1946, ocupantă la acea oră a locului 9 în campionat. Ca o curiozitate, în lotul antrenat de I. Spasoevici, se afla şi unicul fotbalist surdo-mut din lume, component al echipei naţionale iugoslave, Desnita, care marcase anterior un gol în meciul România – Iugoslavia!
Printre componenţii echipei iugoslave, Avramovici, Hristici, Tukrov sau Desnita, nume respectate în fotbalul iugoslav la ora aceea, fiind componenţi ai echipei naţionale! Până la meciul cu Jiul, iugoslavii eliminaseră echipele Skanderbeu (Albania) şi Aris Salonic (Grecia).
Jiul începe jocul ofensiv, cu o mare ocazie a lui Sălăgean (min. 2), Bucurescu ratând şi el (min. 30), după o combinaţie Stoichiţa – Multescu – Ciupitu. Introducerea lui Dumitrache după pauză dinamizează jocul Jiului în atac, vine golul lui Gigi Multescu (min. 54), vor mai înscrie Dumitrache şi Sălăgean, dar golurile sunt anulate pe motiv de ofsaid.
Scorul a rămas 1-0…
Returul, pe 13 decembrie 1978, va găsi la Rijeka o echipă gazdă mult mai motivată, dar şi cu un arbitraj părtinitor.
Stadionul „Kantrida” de pe malul Adriaticii a adunat vreo 8.000 de spectatori, care se bucură de un gol de 1-0 în min. 11, autor Tomici, marcat dintr-un flagrant ofsaid nesemnalizat de arbitrul grec Moshopoulos. În min. 25 va fi 2-0 pentru iugoslavi (gol Desnita), lui Tr. Stoica i se anulează un gol perfect valabil. Sălăgean va reduce din handicap, 2-1, gol cu capul în min. 54, apoi Gigi Multescu (min. 56) este eliminat nejustificat, Desnita va majoră (min. 70) dintr-un penalty care nu a fost, pentru că tot Desnita (min. 74) să pecetluiască scorul final de 4-1 şi câştigarea Cupei Balcanice.
Aşa s-a încheiat aventura Jiului într-o finală de cupă europeană.
Gigi Multescu: „Ne-au tocat de ne-au rupt!”
Gigi Multescu era în 1978 căpitanul echipei Jiul. Îşi aduce aminte perfect de acea dublă din finala Cupei Balcanice, împotriva croaţilor de la N.K. Rijeka.
„Era o echipă extrem de bătăioasă, putem spune, dură chiar. La Petroşani, în tur, am deschis scorul imediat după pauză, apoi arbitrul bulgar ne-a făcut praf, două goluri anulate aiurea la Dumitrache şi Cornel Sălăgean. În retur, la Rijeka, ne-au tocat de ne-au rupt! Gol anulat la Traian Stoica, penalty inventat, eu eliminat. Ce mai, a fost un coşmar. Am pierdut nemeritat trofeul”, a spus Gigi Multescu.
Genu TUŢU
