Mina Vulcan si-a comemorat, luni dimineatã, victimele unuia dintre cele mai grave accidente colective de muncã din subteran. În curtea unitãtii miniere au fost minerii care acum scot la suprafatã cãrbunele din aceastã minã, dar si cei din conducerea Complexului Energetic Hunedoara.
Au ascultat cu totii smeriti imnul minerilor si s-au închinat, rostind „Dumnezeu sã-i ierte!”. Nimeni nu a uitat si nici nu îsi mai doreste astfel de tragedii, iar asta sustin acum toti cei care se ocupã de bunul mers al acestei mine. Amintirile, însã, sunt vii în memoria tuturor. „Lucram la acea datã la altã minã. Nu eram la Vulcan si m-am cutremurat ca orice om din Valea Jiului, dar si din tara asta, când aude de asemenea evenimente. Am fost de-a dreptul socati de amploarea evenimentului si de numãrul celor decedati. Sã nu uitãm cã, în afarã de cei decedati, au fost si alti colegi accidentati. Sã nu uitãm de efectul pe care l-a avut asupra tuturor celor care lucrau atunci la minã, asupra familiilor lor, asupra cresterii gradului de îngrijorarea al celor care aveau pe cineva în familie, care lucra la minã! Nu trebuie sã uitãm nimic”, a spus Viorel Stancu, director general al Complexului Energetic Hunedoara, la comemorarea din curtea minei Vulcan.
10 morti si 4 rãniti, pentru ce?
În 15 mai 2002 – în urma unei explozii zece mineri si-au pierdut viata si alti patru au fost rãniti, la mina Vulcan. Câtiva au rãmas blocati în subteran fiind dati dispãruti, iar cadavrele lor au fost scoase în decurs de câteva zile din minã. Jertfa lor, însã, acum, în conditiile economice actuale, alte ecouri. „Comemorãm colegii mineri, ori electricieni de la aceastã minã, care, în strategia de acum 15 ani, si-au sacrificat în adâncuri, ca aceastã minã sã poatã avea viitor. Ei s-au sacrificat pentru viitorul nostru, dar nu vãd luminita de la capãtul tunelului”, spune acum, dupã 15 ani, Ion Ciubotaru, lider sindical la aceastã unitate minierã pusã pe lista celor viabile din cadrul CEH. În 15 mai 2002, 3 ortaci au murit pe loc, iar alti 7 au fost dati dispãruti. Zeci de ore salvatorii au muncit fãrã întrerupere, iar colegii acestora, familiile lor strânse la gura minei, au sperat într-o minune. Nu a fost asa, iar dupã zile bune de cãutãri sub galeria surpatã, trupurile lor au fost scoase afarã, pentru a fi îngropati crestineste. „Acum 15 ani, noaptea, în jurul orei 2,30, a avut loc o explozie în abatajul VI Vest. Aici au murit 10 ortaci de-ai nostri, în urma unei explozii, într-o zonã închisã de salvatori. Minerii lucrau într-un abataj adiacent si, din pãcate cei 10 au plecat dintre noi, iar acum sunt eroii nostri, care au scos la luminã aurul negru”, a spus si Gheorghe Ile, primarul din Vulcan, prezent la ceremonia de comemorare. Explozia a fost provocatã de o aprindere de metan, soldatã cu prãbusirea unui dig, la o adâncime de 350 de metri. Niciun miner nu a scãpat viu, iar colegii lor au venit azi la poarta minei, cu cãstile în mânã, pentru a-i comemora. Din aceste evenimente, ar trebui sã învãtãm cu totii, însã, si acum se vorbeste despre lipsuri.
Diana Mitrache
