În aceastã lunã, dacã ar mai fost în „viatã”, Asociatia Valea Jiului (AVJ) ar fi împlinit 10 ani de existentã. Înfiintatã în decembrie 2002, asociatia ce avea un numãr interminabil de membri fondatori, a plecat la drum cu planuri si promisiuni numeroase si seducãtoare dar, trãgând linie, dupã un deceniu, activitatea acesteia se poate caracteriza prin doar douã cuvinte: zero barat.
“Foarte multi au crezut cã suntem un mini-guvern care va rezolva toate problemele Vãii Jiului. Iatã cã nu a fost asa…”, declara cu putin timp înainte de a pãrãsi Valea, în urmã cu 7 ani, Octavian Costescu, fostul Guvernator al zonei, dar si primul presedinte al AVJ, douã functii îndeplinite cu un succes egal de mare si eficient.
“Dupã trei ani de la înfiintare plecãm tot de la zero. Pânã în prezent, în mod concret nu s-a fãcut absolut nimic. În rest, nici nu vreau sã mã pronunt, pentru cã nu-mi place sã arunc cu noroi în cei care au fost aici înaintea mea.
De acum încolo însã, tot ce depinde de mine, va fi realizat. Eu nu am venit aici aiurea, doar ca sã fac permanent plimbãri între Bucuresti si Petrosani”, declara la momentul numirii în functia de presedinte (în decembrie 2005) si Ludovic Fodor, cel de-al doilea si ultimul presedinte al AVJ.
Idei destule, reusite nule
Printre primele lucruri pe care si le propusese sã le rezolve urmasul lui Costescu la Asociatia Vãii Jiului se numãrau refacerea spitalului din Lupeni, demararea lucrãrilor la celebrul drum ce ar urma sã lege (într-un viitor nebulos) orasul Uricani de Bãile Herculane sau aducerea din Austria a douã instalatii de teleschi, pentru Straja si Parâng.
“Povestea cu refacerea spitalului din Lupeni dateazã de ani de zile, dar pânã acum s-a tot bãtut apa în piuã. Cele aproximativ 32 de miliarde de lei necesare lucrãrilor urmeazã sã soseascã în zilele imediat urmãtoare (n.r. 2006), de la Ministerul Sãnãtãtii. Mi-am propus sã reîncepem lucrãrile la drumul Uricani – Herculane, drum care prezintã un interes enorm pentru Guvernul României, pentru cã odatã si odatã tot va trebui sã rezolvãm si povestea asta cu Valea Jiului – Zonã Turisticã. În principiu, am obtinut acceptul Bãncii Mondiale ca banii necesari sã soseascã în aceastã primãvarã (n.r. 2006), iar lucrãrile sã fie finalizate în doi ani. Potrivit studiilor, suma necesarã ar fi de 1,5 – 2 milioane de euro. Totodatã, am vorbit si cu reprezentantii firmei austriece care a instalat telegondola de pe dealul Cetãtii din Deva sã aducã niste instalatii de schi mai vechi, la preturi rezonabile si care sã fie instalate în Parâng si Straja. Din ceea ce am vãzut pânã acum, infrastructura lasã foarte mult de dorit în aceste douã statiuni montane”, spunea Ludovic Fodor, în urmã cu 7 ani de zile.
Pe de altã parte, la momentul instalãrii în fotoliul de presedinte al AVJ, Fodor sustinea cã numai unitã, Valea Jiului va avea acces la unele finantãri oferite de cãtre Banca Mondialã. “Una este când se vorbeste despre un proiect destinat unei comunitãti de 30.000 – 40.000 de oameni si alta este când este vorba despre o comunitate de 150.000 de oameni, când finantarea poate fi obtinutã mult mai usor. Sper sã realizez un acord de colaborare între toate primãriile din zonã pentru a putea vorbi la Banca Mondialã de programe destinate unor comunitãti mari, de peste 100.000 de locuitori”, declara în anul 2006 fostul presedinte.
Fie-i tãrâna usoarã!
Câte dintre promisiunile fãcute de cãtre Octavian Costescu si Ludovic Fodor s-au si împlinit în fapte se stiu si se vãd bine cu ochiul liber. Lucrãrile la Drumul National Uricani – Bãile Herculane au demarat, dar nu datoritã AVJ si nici nu au fost încã încheiate, spitalul din Lupeni a fost refãcut, dar nu datoritã AVJ, statiunile turistice din Valea Jiului si drumurile cãtre acestea s-au mai dezvoltat ceva, dar nu datoritã AVJ, iar dintre proiectele menite a duce la dezvoltãrea Vãii Jiului nici unul nu a fost realizat de cãtre „specialistii” angajati la AVJ. În plus, nici localitãtile Vãii nu s-au unit într-o comunitate de 150.000 de oameni… În parantezã fie spus, în ultimii 10 ani si numãrul locuitorilor zonei a scãzut continuu, ajungând în prezent la doar (aproximativ) 120.000. Concluzie: AVJ a functionat pânã în anul 2009 (adicã vreo 6 ani de zile) si a adus beneficii doar câtorva „bãieti destepti” care au jonglat cu fondurile puse la dispozitia asociatiei.
Mircea Nistor
