Scosi din sistem de tineri, 45 de ani, unii mineri disponibilizati se simt inutili, nu-si gasesc locul in societate si ajung in sectiile spitalelor de psihiatrie. Si mai rau, altii cad in patima bauturii astfel destramandu-se familii, sau ajung ”legume” in scaune cu rotile…
Este inalt ca bradul, cu atitudine de sportiv si la cei 47 de ani arata ca unul de 35. Octavian Viorel Iancu s-a disponibilizat de la Exploatarea Miniera Petrila. Provine dintr-o familie in care barbatii au lucrat in minerit. Tatal sau a fost miner si sef de echipa la front, unchiul artificier, alt frate al tatalui – tot artificier, un altul – baies in Apuseni. De la majorat si Viorel a lucrat tot la mina, la front, apoi la investitii, obtinand rand pe rand categoriile pana la miner plin, apoi lacatus si electrician.
”Asta am facut toata viata si am facut-o bine, pentru ca in ciuda a ceea ce se spune, mie mi-a placut mina. Am trait si traiesc cu convingerea ca este o munca de barbat adevarat, si nu ma refer doar la munca fizica. Am invatat acolo sa fiu curajos, sa iau decizii rapide si in cunostinta de cauza. Asta insemna sa cunosti bine mina si mineritul, sa-i simti reactiile. Adica mina mi-a ascutit simturile. Am fost nevoit sa ma disponibilizez conform legilor care se refera la mineri, dar este o prostie. Am incercat sa ma orientez, sa fac ceva pentru ca innebunesc sa stau si sa vad doar de gospodarie. Am incercat sa lucrez si in strainatate, la omina in Ungaria, dar prioritate au oamenii lor. si pentru ca nu pot doar sa ma aflu in treaba, am renuntat dupa doua luni. Acum ca a trecut iarna, incep sa caut din nou de lucru” – povesteste Relu, cum ii zic prietenii.
L-am intrebat daca a incercat sa-si faca o echipa pentru amenajari interioare sau constructii, in general.
”Am habar de astea, dar de la a avea habar pana la a sti cu adevarat e cale lunga. Nu pot sa-mi bat joc de oameni. Asta-i rau la noi in Romania, ca ne pricepem la toate si la nimic ca lumea. Gasesc eu ceva pana la urma. Ma duc vreo luna la tara sa pun la punct tot ce trebuie, asa cum se face primavara, dar e ca si cand a-i trimite un taur la mirosit de flori. Dupa ce trece perioada asta, doar n-o sa stau sa privesc cum creste holda. Trebuie sa gasesc ceva. Vedeti, cum sa lasi oameni in putere sa orbecaie dupa munca atunci cand in tara asta e atata de lucru si nu te lasa? Asa prostie mare numai la noi vezi. si cum sa ma duc paznic, cand eu sunt bun de munca? ” – spune suparat Viorel Iancu.
Ca el sunt multi cei care nu se pot accepta ca fiind… inutili la o varsta cand sunt experimentati, cand inca energia e la cote inalte si mai ales cand din adolescenta au facut doar minerit. Unii isi pierd mintile, iar sectiile psihiatriilor au multi pacienti din randul celor care nu au loc de munca. La altii intervine degradarea prin alcool si de aici destramarea familiei. Sau si mai rau… Este cazul altui miner, Constantin C., tot din Petrila.
Cu mult timp in urma a avut un accident in mina. Pe cand batea cu pikamerul, roca s-a desprins si a facut parghie cu unelta. Capul i-a fost prins intre tavanul jos al locului de munca si manerul pikamerului. A fost practic spanzurat.
Pana ortacii au reusit sa-l dea jos, i-au fost afectati, partial, unii centri nervosi din cauza neoxigenarii si nervul unui brat, pe care nu-l putea misca. Cu greu, in timp, si-a revenit. A muncit in mina alti ani buni. Apoi a fost disponibilizat la 45 de ani. S-a simtit inutil si marginalizat si a cazut in patima bauturii, de care nu avea voie sa se atiga din cauza acelui accident. Acum este o leguma, paralizat si o povara pentru ce a mai ramas din familia sa.
Ileana Firtulescu
