Se va schimba ceva in urma luarii de atitudine a românilor din toata tara impotriva degradarii alarmante a nivelului de trai si a sectoarelor de activitate? Pentru ca dupa cei 22 de ani de exercitiu al democratiei, se pare ca am ajuns de unde am plecat, românii din Valea Jiului aflati acasa sau pribegi prin lume balanseaza intre speranta, hotarâre, neincredere si resemnare.
“Am crezut ca totusi cosmarul se va sfârsi”
Geta Toplicianu, economist, din Lupeni este toata numai nerv, suflet si actiune. Se implica in actiuni umanitare, isi spune raspicat punctul de vedere si isi indeamna semenii la a-si pastra respectul de sine si al demnitatii. Aceasta aminteste mereu ca iubirea de oameni si, implicit, solidaritatea este salvarea noastra, a tuturor. Ca urmare a participat la toate protestele din Valea Jiului. “Dupa cum bine stim, românul este un popor pasnic, muncitor, rabdator si demn. Când au inceput asa-zisele masuri de austeritate, am inteles ca acest sacrificiu va fi bilateral si de scurta durata. Am acceptat asta, spre binele nostru, al tarii noastre. Cu stupoare am aflat ca de fapt acest sacrificiu nu are un termen limita, este in zadar si il simtim doar noi ‘’pleava’’, ca ‘’elita’’ prospera pe mai departe. Nu pot sa uit seara de joi, 06.05.2011, când Basescu a declarat, fara sa schiteze macar un gest de compasiune: Taiem 25% din salariile bugetarilor, 15% din pensii si somaj! si nu a fost numai atât, asta a fost doar inceputul saraciei. Acest guvern de dictatura, ne-a impus doar obligatii si indatoriri, fara sa mentioneze macar un drept comnstitutional. Pâna si intr-un contract de munca sau comercial sunt stipulate si respectate de ambele parti, drepturi, indatoriri si obligatii. Nu am fost chemati la dialog, si-a asumat raspunderea pentru atâtea pachete de legi. Nu l-a interesat parerea noastra. Ceea ce s-a intamplat cu Raed Arafat a fost ultima picatura de otrava care a curs pe rana deschisa. Este singura celula a sistemul sanitar care, inca merge… a incercat el sa strice si asta. Dupa atâtea zile de proteste nu a reactionat deloc. Se poarta ca si cum nu se intampla nimic. Ignorant, perfid si flegmatic, presedintele, ne râde in fata ori de câte ori pune mâna pe un microfon. Economiei, ca sa mearga, ii trebuie un motor. Acest motor sunt locurile de munca si activitatile care produc plus valoare. Noi am produs mai putin, decât au consumat alesii nostrii. Din cauza fiscalitatii dure, pâna si cei mai mari investitori ne-au lasat balta. Munca este un instrument indispensabil, nu un scop. Munca fara profit este o pierdere de resurse. Majoritatea “muncilor” platite de la bugetul de Stat sunt inutile. Când Statul isi pierde din prerogative, pe un ton poruncitor, declarând ca se modernizeaza, dar de fapt isi pierde orice menire, situatia incepe sa fie fara iesire. Totul devine nefunctional, securitatea personala – pusa in pericol, Educatia la fel, Sanatatea la fel, totul este un haos. Vom continua protestele pâna când aceasta guvernare va intelege ca trebuie sa plece. Sunt constienta ca, indiferent cine va lua frâiele tarii, asa cum este ea, saraca lipita pamântului, minuni nu poate face. Dintr-un sac gol nu ai ce sa scoti. Dar cu rabdare vom cladi tot ce a distrus acest guvern incompetent. Ar fi multe de spus, dar, stim cu totii, am urmarit evenimentele si am cam stat nepasatori, crezând ca totusi cosmarul se va sfârsi. Rabdarea noastra a fost asul lui Basescu din mâneca, dar a omis un lucru: noi avem o limita! IMI VREAU TARA INAPOI sI O VOI AVEA!!! Fie ca vor sau nu cei de la guvernare. Ei nu au tinut seama de parerea noastra, acum nici noi nu o vrem pe a lor. Dorim doar sa plece. ATÂT! Sunt economist. Nu sunt bugetar, lucrez la societati private cu timp partial si ma ocup si de Asociatia SINDROM DOWN VALEA JIULUI. Am absolvit o facultate si un master in economie. Am doi copii frumosi, de care sunt mandra, ei sunt universul si viata mea. Fetita mea Georgiana, are 22 de ani, este studenta in anul I, Facultatea de stiinte Economice Petrosani. Baietelul meu Robert, are 15 ani, este liceean la Liceul Teoretic Lupeni. Ma gândesc cu groaza ca inca nu au un viitor in tara lor. Militez pentru o viata mai buna! Toti deopotriva trebuie sa fim egali. Vreau o lume mai buna, in care nu are ce cauta, teroarea, umilinta, nedreptatea, foamea, dezonoarea. Vreau ca tot românul sa aibe din nou zâmbetul pe buze, sa ridice capul sus, nu sa mai accepte sa stea cu el plecat. Doar atunci ma voi declara multumita, când voi putea sa spun cu, capul sus: SUNT MÂNDRU CA SUNT ROMÂN ! … SUNT UN OM LIBER IN TARA MEA!”
”Proverbiala solidaritate minereasca nu mai exista”
Ovidiu Ruset a fost salvator minier la Lonea si se considera extremist pentru ca uraste prostii. A participat la mai toate actinile de promovare ale Vaii Jiului, nu lipseste de la actiunile care marcheaza momente ale istoriei românilor, ii pasa si ca atare, ia atitudine de fiecare data. Deviza sa este: “Totul sau nimic.Nu accept compromisuri”.“Reactia românilor a venit relativ târziu datorita mai multor factori. In primul rând datorita mentalitii ca oricum nu-i asculta nimeni si nu pot schimba nimic. Apoi,multora le este pur si simplu frica. Frica de repercusiunile pe care le-ar avea simpla lor prezenta la o manifestatie impotriva puterii. E mai rau decât pe timpul lui Ceausescu. N-as spune ca solidaritatea mea cu cei care protesteaza de atâtea zile vine neaparat din natura profesiei pe care am avut-o. Am fost salvator la mina Lonea timp de 22 de ani. In aceasta lunga activitate de salvare au fost multe momente deosebite, unele mai neplacute, dar nu vreau sa vorbesc acum despre ele. Poate cel mai deosebit moment a fost acela in care alaturi de colegii de echipa am devenit campioni pe tara la Concursul National de Salvare Miniera. Proverbiala solidaritate minereasca nu mai exista. A disparut din momentul in care au fost promovati trepadusii, oameni fara coloana vertebrala, care nu stiu sa spuna decât “da, sa traiti”, in detrimentul oamenilor capabili. si in rândul minerilor gradul de nemultumire este foarte mare, dar teama de a fi trecuti pe lista de disponibilizati, amenintarile cu schimbarea locului de munca ii fac sa indure. Dar si când se vor trezi…!!!Nemultumitii din strada sunt din toate categoriile sociale: de la someri care si-au pierdut speranta de a gasi un loc de munca, tineri studenti care vad ca nu au niciun viitor in tara asta, pensionari nemultumiti ca pensia nu ajunge nici macar pentru plata intretinerii si a medicamentelor, pâna la mici afaceristi care isi vad afacerile sufocate de multimea de biruri pe care incompetenta guvernantilor actuali a aruncat-o asupra intregii populatii.Eu cred ca aceste proteste sunt doar inceputul sfârsitului pentru puterea portocalie. Aroganta celor de la putere, incepând cu presedintele si terminând cu ultimul sefulet portocaliu a depasit orice limita. Cei de la putere sunt complet rupti de realitate. Majoritatea sunt de o incultura crasa (au fost destule exemple de-a lungul timpului). Au ridicat prostia si incompetenta la rang de virtute. S-au folosit de tineri pentru a ajunge la putere apoi i-au alungat. Sper ca la alegerile urmatoare (indiferent când vor fi), acest partid, mai bine zis o gasca de profitori, sa nu mai fie votat de nimeni, sa nu mai intre in Parlament si sa ajunga la fel ca taranistii… sa se mai auda de câte unul doar din când in când. Sper ca românii sa-si recapete demnitatea si sa nu se mai lase umiliti de nimeni, niciodata”.
„La capatâiul unui muribund… iti ramâne resemnarea”
Dragos Vonica, om de afaceri in Valecia, Spania, fiu de medic chirurg, din Lupeni, a fost inginer la minele Valea de Brazi si Lupeni, apoi sef al Brajului Valea de Pe;ti, a facut parte din primul Consiliu Judetean Hunedoara de dupa revolutie din partea PNL, a crezut ca România va deveni minunea minunilor, dar nu a fost asa… Dezamagirile l-au determinat sa-si ia lumea in cap si sunt putine sanse de a reveni. Acesta nu crede ca „muribundul” va fi salvat. „Eu cu România nu am nimic, este tara in care m-am nascut, o tara care a fost frumoasa, o tara care pe zi ce trece o batjocoresc tot mai mult cei ce o cârmuiesc. România este o tara pentru care mi-am dedicat 35 de ani din viata si poate i-as fi dedicat mai mult daca as trai o mie de ani, ca dinozaurii. Din pacate viata omului este scurta si trebuie sa-mi dedic si mie niste ani. Poate sunt un las, poate nu mai am rabdare, poate nu mai am anii pe care-i aveam in 1989, in acele zile de decembrie când imi imaginam România intre celelalte mari tari ale Europei. In acele zile vedeam potetialul pe care-l are România, care din pacate s-a transformat in ceea ce vedem azi.Am fost, in vara, in România si m-a inspaimântat ceea ce am vazut. Nu cred ca as mai putea sa traiesc in România… Multa rautate din partea oamenilor, tendinta de capatuire a celor ajunsi la putere, ciubucul si pinca ridicate la rang de oanoare…”Despre ce se petrece acum, Dragos Vonica este sceptic…„Când eram copil si ma ambitionam in câte-o disputa cu câte unul care o tinea pe a lui, tata imi spunea mereu: “lasa-l in pace, cine-i mai destept stie sa la timp”. Sau in varianta lui Cervantes: Nu te lupta cu morile de vânt. Cine ramâne ultimul, sa stinga lumina…sa nu se vada mizeria.Da, recunosc ca poti fi spumos si de bun umor când participi la o nunta sau la orice alt eveniment care este prilej de bucurie, dar când esti pe coridorul sectiei ATI, când esti la capatâiul unui muribund iti cam piere “efervescenta” si ceea ce ramâne e resemnarea”.
„Mamaliga a explodat pentru ca a fost uitata pe foc!!”
Anca Maria Balan, din Petrosani, bursier la University of Sussex, Marea Britanie, spera dar nu crede ca tara sa va avea parte in urmatorii ani de respect si consideratie din partea conducatorilor, oricare ar fi ei. Anca Maria considera ca saracia si umilinta omoara demnitatea, cultura si respectul prin preocuparea, care devine dominanta, de a supravietui si de a-ti hrani copiii si proteja parintii.Ca orice tânar, spera ca reactia românilor este oportuna si mult mai civilizata decât la popoarele „cele mai civilizate”. „Mamaliga a explodat pentru ca a fost uitata pe foc!! Ma refer la fortarea proverbialei rabdari a poporului meu. Actualul guvern abia acum ar trebui sa fie cu adevarat ingrijorat, când oamenii au luat, in sfârsit atitudine, pentru ca asta inseamna ca este intr-adevar foarte rau si ca suportabilitatea a ajuns la limita. Guvernantii nu au uitat ca românii au fost „antrenati” cu raul si saracia inainte de ‘89 si de atunci, guvernantii incearca sa mearga pas cu pas cât mai departe cu minciunile si furturile lor.si aici, in Marea Britanie se resimte criza, dar guvernantii isi protejeaza cetatenii. Celor cu venituri mici li s-a ridicat plafonul de impozitare pentru a putea trai decent si pentru a-si putea creste copiii. Adica nu doar poporul suporta traversarea crizei, ci este un intreg complex de masuri si politici nationale fara a-si infometa cetatenii. Am incredere in români si in tara mea ca nu se vor mai lasa umiliti si mintiti inca o data! Tinând cont de ceea ce se petrece in România, cred ca oamenii reactioneaza extrem de civilizat. In orice alta tara mai “civilizata”, cu experienta in democratie, daca oamenii ar fi fost tratati cum au fost tratati cetatenii României, probabil am fi asistat la mult mai multe revolutii sângeroase. Voi fi alaturi de România si voi participa, la Londra, la protestele din fata Ambasadei României. Este de datoria mea de român sa fac acest lucru”.Românilor de acasa si celor aflati printre straini le pasa, nu se pot satura de tara lor. Asa cum spunea Octavian Paler, “”De România nu ma pot satura pentru ca face parte din destinul meu…”
Ileana Firtulescu
