Școala Gimnazială „Sfânta Varvara” din Aninoasa – 130 de ani de lumină, educație și identitate

Istoria Școlii Gimnaziale „Sfânta Varvara” din Aninoasa este strâns legată de istoria mineritului din Valea Jiului și de formarea comunității locale. Așa cum mina a dat pâine și identitate orașului, școala a oferit lumină, cunoaștere și repere morale genera-țiilor care au crescut aici.

Începuturile: Școala se naște odată cu mina

Prima școală din colonia Aninoasa a fost înființată în anul 1895 de Societatea Minieră Salgotarjan (Salgo–Torján), dintr-o necesitate practică: pregă-tirea copiilor minerilor și formarea viitorilor angajați ai exploatării miniere, cu cunoștințe elementare necesare meseriilor cu profil minier.

Încă de la început, școala a fost o școală societară, toate cheltuielile – salarii, dotări, spații de învăță-mânt – fiind suportate de societatea carboniferă. Clădirea ridicată în 1895 includea și locuință pentru învățător.

Primii dascăli și primele generații

Primul învățător al școlii a fost Doboș Iosif, care a activat până la 1 ianuarie 1897. În primii ani, școala funcționa cu trei clase primare și avea 77 de elevi, dintre care 61 erau români. Predarea se făcea în limba română, iar limba maghiară era studiată ca limbă oficială a statului de atunci.

Un document păstrat în arhivele Societății Salgotarjan confirmă că instituția era recunoscută ca școală românească.

Începând cu 1 ianuarie 1897, școala a fost condusă de Redl Friederick, care a extins activitatea didactică prin introducerea claselor a IV-a și a V-a. Acesta s-a transferat la Petroșani în anul 1900.

Extindere și consolidare

Din 1 septembrie 1900, la Școala din Aninoasa au funcționat doi învățători: Bako Ludovic și Vass Emeric. Numărul elevilor a crescut constant, odată cu dezvoltarea minei și sporirea populației coloniei.

Statisticile vremii arată următoarea evoluție:
•1895–1896: 77 elevi
•1896–1897: 95 elevi
•1897–1898: 128 elevi
•1898–1899: 123 elevi
•1899–1900: 109 elevi
•1900–1901: 132 elevi
•1901–1902: 166 elevi
•1902–1903: 166 elevi

Învățământul era gratuit, toate cheltuielile fiind suportate de mină. Începând cu anul școlar 1902–1903, părinții au contribuit cu sume modeste – 30 de filleri pentru fondul personal al învățătorilor și 50 de filleri pentru înscriere – fonduri utilizate pentru achiziția de cărți pentru biblioteca școlii.
Datele provin din „Anuarul școlilor aparținătoare Societății Miniere Salgotarjan” (1903), întocmit de învățătorul Emeric Vass.

După 1918: școală românească, deschisă tuturor

După Marea Unire din 1918, școala a rămas societară, fiind susținută de Societatea Petroșani. Limba de predare a devenit româna, păstrându-se însă și secția maghiară, în deplin respect față de drepturile minorităților naționale.
Începând cu anul 1913, administrarea școlii a fost preluată de Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) din Aninoasa, fără a-și pierde statutul de școală de stat. Preoții greco-catolici s-au implicat activ în demersurile pentru construirea unui nou sediu.

Clădirea care dăinuie peste timp

Eforturile au fost încununate de succes după 1920. Noul local de școală a fost finalizat în 1923, pe cheltuiala Societății anonime Petroșani. Construit din cărămidă, cu acoperiș din țiglă, edificiul este cel în care școala funcționează și astăzi.

Educație la standarde înalte

Un certificat școlar emis la 30 iunie 1922, semnat de preotul paroh greco-catolic Ioan Traian, atestă complexitatea programului educațional. Elevii studiau discipline precum: religia, limba română, latina, greaca, franceza, germana, istoria, geografia, matematica, științele naturale, chimia, fizica, igiena, muzica vocală, caligrafia și gimnastica. Limba maghiară și muzica instrumentală erau discipline facultative.

Școala – inimă a comunității

De-a lungul istoriei sale, Școala din Aninoasa a fost un adevărat centru de cultură și spiritualitate, locul unde „Valea-n sus” și „Valea-n jos” s-au unit sub semnul educației. De aici au pornit generații de tineri care au dus cu ei lumina cunoașterii, fiecare pe propriul drum.
Școala a format mineri pentru exploatările din Valea Jiului, dar și intelectuali, profesioniști și oameni de valoare, care au contribuit decisiv la viața economică și socială a zonei.

„Minerii culturii”

Așa cum minerii au deschis galeriile subterane, dascălii au deschis orizonturile cunoașterii. Cu răbdare, curaj și dăruire, acești „mineri ai culturii” au făcut ca lumina gândului să biruie întunericul ignoranței, indiferent de vitregiile vremurilor.
Astăzi, instituția poartă cu mândrie numele Școala Gimnazială „Sfânta Varvara”, atribuit cu ocazia aniversării a 100 de ani de existență – un nume care simbolizează legătura profundă dintre școală, comunitate și tradiția minerească.