Hunedoara, între trecutul cărbunelui și „goana după aur” a secolului XXI
Județul Hunedoara, cândva simbol al forței industriale a României, traversează un nou moment de răscruce. După decenii în care Valea Jiului a alimentat economia națională cu huilă, mineritul tradițional se apropie de final: din peste 60.000 de mineri activi înainte de 1990 au mai rămas aproximativ 2.300.
În acest vid economic, statul pare să mizeze pe o nouă strategie – redeschiderea interesului pentru resursele metalifere și pentru perimetre miniere considerate strategice.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale, reorganizată recent sub denumirea ANRMPSG, a scos la licitație, în cadrul Rundei nr. 102/2025, mai multe perimetre miniere. Două dintre ele au atras atenția parlamentului și a societății civile.
Primul este Măgura Țebii I, un perimetru de peste 4,3 kilometri pătrați, bogat în minereuri polimetalice și auro-argentifere. Zona are o lungă istorie a exploatărilor aurifere, iar potențialul său geologic a stârnit, de-a lungul timpului, interesul unor companii internaționale.
Al doilea perimetru, Victoria Nord, este mult mai mic – 0,755 kilometri pătrați – și vizează explorarea resurselor de huilă. Deși cărbunele pare un capitol închis în strategia energetică europeană, includerea acestui perimetru în licitație ridică întrebări legate de securitatea energetică și de posibila descoperire a unor zăcăminte considerate încă rentabile.
Controversa a escaladat după ce deputatul Maricel Popa a adresat Guvernului o interpelare oficială (nr. 791B/2025), acuzând o „tăcere administrativă” nejustificată. Deși ofertele pentru concesionarea perimetrelor au fost deschise pe 18 septembrie 2025, autoritățile nu au făcut publice nici lista ofertanților, nici procesele-verbale ale licitațiilor.
Organizațiile civice și de mediu susțin că această lipsă de transparență ar încălca prevederile Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public. În plus, ele avertizează asupra riscurilor ecologice majore pe care le-ar putea aduce proiectele de exploatare a aurului și a metalelor grele, în special în zone sensibile precum Țebea sau Victoria.
Guvernul a respins acuzațiile, precizând, prin Departamentul pentru Relația cu Parlamentul, că toate procedurile sunt gestionate de ANRMPSG. Conducerea instituției, asigurată de Adriana, susține că documentele administrative sunt publicate pe site-ul oficial și că procesul de concesionare respectă legislația în vigoare. Totodată, autoritățile au lăsat deschisă posibilitatea revizuirii procedurilor, dacă se va constata nevoia unei transparențe sporite.
Închiderea unor licențe vechi, precum cea deținută de Deva Gold pentru exploatarea calcarului din Vărmaga, decisă în decembrie 2025, arată că statul încearcă să facă o selecție mai riguroasă a proiectelor miniere. Totuși, noile concesiuni din Runda 102 conturează deja o direcție clară: Hunedoara rămâne un teritoriu-cheie în jocul resurselor naturale.
Întrebarea esențială rămâne dacă această nouă „goană după aur” va aduce dezvoltare durabilă sau va repeta greșelile trecutului. Pentru o regiune marcată de declin industrial și depopulare, miza nu este doar economică, ci și socială și ecologică. Următoarele decizii vor defini nu doar viitorul Hunedoarei, ci și modul în care România își gestionează resursele în secolul XXI.
Monika BACIU
foto ilustrativa
