CEVJ, tablou de bord. Companie între două lumi: huila care apune și energia verde care vine

Compania cheie a Văii Jiului rămâne prinsă între pierderi tot mai mari, presiuni sociale și primele semne ale unei tranziții energetice reale.
Cel puțin asta arată cele mai recente date publicate de Guvernul României.

Complexul Energetic Valea Jiului (CEVJ), creat în 2023 pe structura fostului CEH, se află într-un moment decisiv. Cu patru exploatări miniere aflate în proces de închidere și o termocentrală care fun-cționează intermitent, CEVJ încearcă să echilibreze obligațiile față de Uniunea Europeană, menținerea locurilor de muncă și necesitatea asigurării unei tranziții energetice controlate.
Compania are în prezent aproximativ 2.347 de angajați – o creștere față de anul trecut – și beneficiază de un ajutor de stat consistent aprobat de Comisia Europeană: aproape 4 miliarde de lei pentru perioada 2023–2027, plus peste 600 de milioane de lei doar în 2025.

Pierderi în creștere și dependență masivă de subvenții

Datele financiare arată o deteriorare accentuată a situației economice. Dacă în 2024 CEVJ a înregistrat o pierdere de 160 milioane lei, bugetul pe 2025 anticipează un deficit record de peste 420 milioane lei.
Veniturile totale au scăzut cu 34%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 11%, alimentate în principal de costurile salariale și de cele legate de închiderea minelor. Subvențiile au ajuns să reprezinte mai mult de jumătate din veniturile companiei.
În august și septembrie, Guvernul a fost nevoit să aloce fonduri suplimentare – 50 milioane lei pentru plata salariilor restante și 47 milioane lei pentru acoperirea unor deconturi întârziate.
CEVJ mai are aproape 100 de milioane lei datorii restante către ANAF și furnizori.
Producție în declin și incidente tehnice
Din punct de vedere operațional, compania funcționează la limită.
Producția de huilă rămâne scăzută, în contextul închiderii treptate a exploatărilor.
Termocentrala Paroșeni a fost repornită abia pe 17 noiembrie, după o avarie majoră care a ținut blocul de 150 MW oprit din iulie.
Rezervele de huilă din zonă rămân considerabile – peste 2 miliarde de tone –, însă exploatarea lor nu mai este rentabilă în contextul normelor de mediu.
Pe fondul tensiunilor interne, directorul general Eduard Mija și-a dat demisia pe 18 noiembrie, la scurt timp după reluarea funcționării termocentralei, acuzând presiuni politice și neconcordanțe în comunicarea cu Ministerul Energiei.

Presiune socială și controale în lanț

CEVJ este și sub lupa instituțiilor de control. În 2024, DIICOT a derulat verificări în urma unor sesizări privind nereguli financiare, iar sindicatele din Valea Jiului continuă să avertizeze asupra întârzierilor salariale și a condițiilor din subteran.
Aproape 2.000 de angajați riscă să fie afectați de închiderea minelor până în 2032. Guvernul a aprobat fonduri pentru reconversie profesională și plăți compensatorii, însă implementarea rămâne lentă.
Deși realitatea financiară este dificilă, CEVJ a reușit să inițieze câteva proiecte care ar putea transforma Valea Jiului într-un model european de tranziție justă.

Stocare gravitațională în puțurile miniere

Parteneriatul cu compania australiană Green Gravity vizează transformarea a 17 puțuri abandonate în sisteme de stocare a energiei regenerabile. Studiul de fezabilitate finalizat în martie 2025 indică un potențial considerabil pentru crearea unui hub energetic modern.

Investiții în regenerabile

Proiecte pilot privind hidrogenul curat și instalarea de panouri fotovoltaice se află în fază de planificare. În paralel, Termocentrala Paroșeni va continua să funcționeze doar pentru neutralizarea huilei extrase în procesul de închidere, urmând să fie oprită definitiv până în 2030.
Estimările arată investiții totale de peste 2,1 miliarde lei în tranziția energetică până în 2032.
Monika BACIU