… Marti 13.03.2012. Nasol. Adica naspa. ªi marti, si 13, si 03 si 1+ 2 = 3, plus alea 3 ceasuri rele. Nu prea le am cu superstitiile. Nu ma dau in vant dupa astrologie, horoscoape, ghiocuri, vrajitoare, clarvazatori sau propovaduitori de influente ale culorii violet, mov sau lila, gen Aliodor Manolea.

Ma enerveaza pana si sondajele de opinie, care, desi se fac pe baze stiintifice, sociologice put de la distanta a manipulare si mai ales a moneda unica europeana. Deci, sa ne fie clar, nu mai cred in previziuni pe o perioada mai mare de o ora, o zi – doua, hai, maxim o luna.

Toate astea fiindca viitorul suna sumbru, si nu numai pentru noi, ci pentru intreaga omenire. Nu trebuie sa citesti in astre, ci doar sa vezi ce

se-ntampla in lumea asta. Raman la ideea ca omenirea a evoluat intratat de mult ca ceva trebuie sa se intample si se duce dracului sandramaua. Singura chestie ramane cand si cum.

Cat despre noi, romanii harnici, buni si rabdatori de la poale falnice de Carpati, urmasi ai celor mai viteji dintre traci, avem o situatie departe de roz, ba, as putea „pentru ca sa spun” ca a virat-o serios spre maro, adica e de… cacao! Acum ca acum, dar, dupa cate se vede, greul de abia incepe.

Problema e ca, oricat s-ar zice ca suntem firoscosi si optimisti, nu se intrevede nici o raza de speranta – Marti, 13, n-am mai adormit cu telecomanda in mana. Am vazut si am ascultat un interviu cu noul premier. Mare om, mare caracter! Si cum vorbeste… Si cum le potriveste. A fost ceva minunat. S-a discutat despre efectul razelor gamma asupra anemonelor, sau despre influenta paralelismului sinelor de cale ferata asupra intreruperii ciclului normal al sarcinii la furnica.

Majorarea micsorarii lefurilor va depinde de micsorarea evaziunii si de majorarea incasarilor de amenzi. O fi de bine? Descresterea somajului va duce la cresterea nivelului de trai, doar daca vom avea crestere economica si o descrestere a deficitului bugetar. Asta e de bine. Dar cum? ªi cand, daca in ianuarie 2011 investitiile straine in Romania erau de 378 milioane euro, iar in ianuarie 2012 au scazut la… 23 de milioane…

Una peste alta, n-am prea inteles mare lucru, dar, ma rog, inteligenta ne scuza uneori de intelegere. Bine, bine, dar cum ramane cu speranta, cu viitorul? Ce e, vedem cum e, ce va fi, cum va fi? Dupa cum vedem, viitorul va fi mic si negru. Apropos de „mic si negru”, stiti bancurile cu olteni si ardeleni. Olteanul: „zi, ba, daca esti destept, ce e mic si negru?” Ardeleanul, dupa vreo doua ore de gandire: „mic, miculut?” Olteanul: da! Dupa alte doua ore, ardeleanul: „ma, da sod esti, sa nu-mi spui ca e un atom de acid dezoxiribonucleic!”

Asa si cu viitorul nostru. Ne-a mai ramas speranta. Asta moare ultima. Dar daca intra in contact cu acidul sulfuric? Ei?

Mircea BUJORESCU