Viata la periferie, mai rea ca în cocinã

O mânã de oameni, sãraci si neorganizati, fãrã locuri de muncã si fãrã scoalã, trãiesc de pe o zi pe alta în Cartierul Bosnia, un loc uitat parcã de toti si de toate. Unde mai pui cã nu au pereti la case, acoperisuri si nici WC-uri. Zona este împânzitã de “miresme” greu de respirat si pâraie infecte, tone de deseuri si oameni sãraci, care nu au nicio sansã. Autoritãtile spun cã nu au bani sã facã mare lucru acolo si cã oamenii sunt si ei vinovati.

Olguta Muresan trãieste printre ruinele unei case dãrãpãnate de 20 de ani. Ambii copii i-au murit, iar acum îi creste fetita fratelui ei, care a murit acum câtiva ani. Cu un copil de grãdinitã foarte bolnav stã zilnic într-un soi de hambar insalubru, în care ea singurã si-a pus linoleum si a cãutat sã stabilizeze pãmântul. De-a lungul casei, curg niste zemuri, care provin de pe la vecinii care si-au fãcut latrine, dar  ea nu are baie. Recunoaste cã îsi face nevoie mai sus, pe deal, iar în acest fel îsi creste si nepoata.

„Pânã sã îmi moarã copiii, nu am avut geamuri si usi. Mi s-a dat casa fãrã nimic. Primarul mi-a mai dat câte un sac de ciment. Am depus mii de cereri sã ne dea materiale, cã ne cad casele pe noi. Dacã nu se poate nici acum, nu stim ce mai facem. Copilul meu are 10 boli ca diagnostic, iar igrasia ne mãnâncã. Pe jos nu am decât pãmânt. Nu am niciun fel de venit, decât ajutorul pentru fata pe care o am în plasament”, a declarat Olguta Muresan, localnicã din Bosnia, care a socotit si, lunar, primeste cam 1.300 de lei, bani din care cumpãrã medicamente pentru fetita de grãdinitã si mâncare.

Cartierul poartã denumirea Bosnia, fiind mai rãu decât un front de rãzboi, iar oamenii de aici supravietuiesc în fiecare zi printr-o minune. Gunoiul în zonã nu a mai fost ridicat de anul trecut, pentru cã oamenii de aici nu folosesc ghenele, care sunt sãptãmânal golite, ci aruncã pe deal mizeria. Tot acolo îsi fac si nevoile, iar în casele lor plouã ca afarã.

„Plouã, iarna toarnã cu gãleata apa, e dezastru. Am mai pus eu tigle, sã fac sã nu plouã, degeaba, cum se pune zãpada se rup lemnele din pod si când plouã, se vede în casã cum se scurge pe lângã cos”, spune un alt localnic, Vasile Iacob. Când oamenii ne-au vãzut în zonã, ne-au chemat fiecare în locuinta lui. Nu au cine stie ce, ba unii nu au mai nimic, însã, în mare parte, este vina lor. Cei care au mai fost prin strãinãtate, au reusit de si-au construit mãcar o baie si si-au consolidat casele, dar cei mai multi astepatã minunea sã vinã la ei.

Si în blocul de locuinte de acolo este la fel de mare dezastrul. În acest loc, cine are WC-ul în casã este bogat si dupã un astfel de criteriu se împart în Bosnia oamenii. Unii nu au plafonul stabil la locuintã si din tavan plouã si se vede cerul, nu au WC-uri si trãiesc acolo laolaltã cu copiii lor, bolnavi si sãraci. Edilii nu sunt strãini si, de câte ori a putut, oamenii recunosc cã primarul Tiberiu Iacob Ridzi le-a adus de acasã de la el haine pentru copii si câte un pãtut, dar din pãcate, situatia nu se rezolvã doar cu atât. „Sunt niste conditii insalubre. Este adevãrat cã sunt o parte din fondul locativ al municipiului Petrosani, într-o stare avansatã de deteriorare, din cauza vechimii si a modului în care au fost întretinute de-a lungul timpului. În fiecare an, din banii din chirii, existã sume alocate pentru reparatii, dar sumele sunt insuficiente, pentru a le face reparatii la modul concret”, a spus Tiberiu Iacob Ridzi, primarul municipiului Petrosani, care crede cã acolo ar fi necesare investitii masive în consolidarea locuintelor.

Constient, însã, de pericolul unor epidemii, edilul de la Petrosani spune cã se gândeste sã le facã oamenilor mãcar un WC public si cã le va da si materiale sã îsi mai consolodeze casele.

Diana Mitrache