R omsilva promovează turnul medieval din Crivadia. În această perioadă, monumentul se află acoperit de o pătură de zăpadă, însă, în marea  întindere albă iasă în evidență construcția care datează din anul 1528.

”Misteriosul turn veghează, de aproape cinci secole, calea de acces dinspre sudul ţării spre inima Transilvaniei. Turnul de la Crivadia este situat în apropierea satului Crivadia pe drumul spre comuna Băniţa, pe valea râului Merişor, județul Hunedoara. A fost construit din piatră de calcar extrasă din împrejurimi, iar zidurile sale ating încă pe alocuri înălţimea de 20 metri. Turnul circular are 13 metri în diametru. Cel mai probabil, a fost ridicat în 1528, fiind construit la comanda voievodului Petre Pereny, şi având şi rol de punct vamal.Turnul se află în Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina și alte atracții din apropiere sunt celebrele peșteri Cioclovina cu apă și Cioclovina uscată, dar și Peșterile din Valea Stânii, Sura Mare, Tecuri și Peștera Bolii”, arată Romsilva.
Turnul fost ridicat la buza prăpastiei Cheilor Crivadiei. În trecut, cheile săpate în calcar, fiind foarte abrupte, protejau o parte din zidul fortificaţiei. Astăzi, ele fac din Turnul Crivadiei un loc cu o privelişte ameţitoare. Turnul a fost un punct de vamă in
secolul al XVI-lea pe drumul care lega Transilvania de Oltenia prin pasul Vîlcan. A fost construit din piatră de calcar extrasă din împrejurimi, iar zidurile sale ating încă pe alocuri o înălțime apreciabilă. Turnul este circular, cu diametrul de 13m, iar la exterior este tencuit. Intrarea era situată în partea de nord, la 2 m înălţime de pământ şi pentru acces se folosea probabil o scară. În jumătatea de vest are 7 deschideri de tragere cu ambrazuri evazate spre interior, situate la o distanţă de aproximativ 1-1,5 m unul de altul, iar în cea de est este protejat natural datorită terenului accidentat, ceea ce a făcut inutilă practicarea în zid a unor deschideri de tragere suplimentare.
Cercetătorii îl plasează mai degrabă în categoria „turnurilor singuratice, cu aparență de donjoane”, destinația lor principală fiind aceea de control și observare a drumurilor principale (Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatică. Fortificații și cetăți din Transilvania și teritoriile învecinate, sec. XIII-XIV, Cluj-Napoca, 2005, p. 187). Monumentul reprezintă însă și un reper cronologic pentru alte turnuri de acest fel în primul rând datorită gropii fostei cisterne din incintă, deoarece există informații documentare certe despre faptul că acesta „a fost construit abia în al treilea deceniu al secolului al XVI-lea” (p. 230).
Monika BACIU
FOTO: Bogdan Luț – administrația Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina.