Secului de Crăciun, începea sezonul şezătorilor.potrivit tradiției, aceasta era singura adunare în care se veseleau oamenii în Postul Crăciunului. Şezătorile erau organizate în serile zilelor lucrătoare, la una sau mai multe case.
În zilele de sărbătoare sau duminică, nu se făceau şezători. Aceste şezători puteau să aibă şi un caracter de întrajutorare, dacă ţinem seama că femeile se ajutau între ele la torsul lânii.
Astfel de tradiții se întâlnesc și în Țara Zarandului. La Vața de Jos, oamenii s-au adunat la șezători. Un astfel de eveniment a avut loc la expoziția etnografică „Zestrea Apusenilor”.
”De cum se instalează Postul Crăciunului, satul hunedorean prinde alt ritm de viață. După truda de peste an, oamenii își mai fac vreme să se adune în șezători, un obicei tare vechi. Aici, sătenii regăsesc bucuria de a se aduna laolaltă, îmbrăcați în costume populare și de a depăna povești. Pentru oamenii din Țara Zarandului șezătorile sunt un mod diferit de a munci, adică cu spor și veselie, pentru că aici se spun povești, ghicitori, se colindă, iar fetele tinere învață de la femeile din sat ce trebuie să facă pentru a deveni gospodine desăvârșite. Dealtfel, la șezători, fetele pot chiar să își găsească alesul”, arată Enjoy Hunedoara, platformă online a Direcției Generale de Administrare Monumente și Promovare Turistică a Județului Hunedoara.
În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la șezătoare lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri sociale. Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor agricole. El începe înainte de postul Crăciunului și se încheie înainte de postul Paștelui. Este o datină veche, o adunare formată din oameni de la țară.
Monika BACIU
FOTO: Enjoy Hunedoara
