Un interviu de acum 55 de ani…
„ A FOST DORINȚA FIECĂRUI JUCĂTOR DE A NE MENȚINE ÎN DIVIZIA „A”
declara antrenorul Nicolae Ureche în 1966
Acum când campionatul republican de rugby a luat sfârşit, am adresat câteva întrebări tânărului antrenor al echipei Ştiinţa Petroşani, inginer Nae Ureche, cu privire la comportarea echipei şi la proiectele pe viitor.
– Ce ne puteţi spune despre campionatul anului trecut?
– A fost destul de greu, deoarece disputa pentru evitarea meciurilor de baraj a fost mai acerbă ca în anii trecuţi, diferenţa de valoare şi de puncte între echipele clasate pe locurile 4-10 fiind foarte mică.
– Care au fost cauzele slabei comportări a echipei în turul campionatului?
– În primul rând insuficienta pregătire şi aceasta datorită lipsei unui teren de antrenament. O altă cauză a constituit-o faptul că am avut un lot prea mic de jucători. Plecarea lui Petrache şi Drăcea a făcut să scadă potenţialul echipei, noii veniţi – Făgărăşanu şi Săbău – acomodându-se cu jocul echipei abia în partea a doua a campionatului.
– Dar rezultate bune din retur când n-aţi pierdut niciun meci acasă, cărui fapt se datorează?
– La începutul campionatului s-a observat la echipă lipsa antrenamentelor. Pe parcurs formaţia s-a rodat şi a reuşit să atingă o formă bună. Apoi a mai intervenit voinţa, dorinţa fiecărui jucător de a se menţine la categoria A. În această parte a campionatului am beneficiat şi de un teren de antrenament, şi de revenirea lui Moiseanu, accidentat în primăvară.
– Care compartiment al echipei a funcţionat cel mai bine?
– Pachetul de înaintaşi a fost mai bun şi mai constant, deşi a avut şi el unele indisponibilităţi.
– Dintre jucătorii care s-au remarcat de-a lungul campionatului?
– Iliescu, Hristovici, Moiseanu, Dulce, Reus şi Sabău
– Cum a fost disciplina echipei?
– În general bună, neînregistrându-se cazuri grave de abateri indisciplinare.
– În activitatea dumneavoastră aţi colaborat cu biroul secţiei de rugby şi cu conducerea asociaţiei sportive Ştiinţa? Cum aţi fost ajutat?
– Da. Am fost sprijinit foarte mult atât de către prof. dr. Eugen Dobrescu, preşedintele secţiei cât şi de Hirian Cornel şi Marian Constantin din conducerea asociaţiei.
– Ce obiective aţi prevăzut pentru campionatul acestui an şi când începeţi antrenamentele?
– O mai bună comportare a echipei şi ocuparea locului 4 în clasament, la sfârşitul returului. Vom relua antrenamentele după sesiunea de examene şi le vom continua în vacanţă, în tabăra de la Pârâul Rece. Aş vrea să particip cu echipa la întrecerile din Capitală dotate cu „Cupa 6 Martie”.
– Despre cursul de specializare din capitala Franţei la care aţi luat parte ce ne puteţi spune?
– Cursul de specializare de la Paris, la care am participat anul trecut alături de antrenorul federal, prof. Teofilovici Alexandru, a fost foarte util. Cu acest prilej am făcut cunoştiinţă cu o serie de metode de lucru ale şcolii franceze de rugby şi cu noile modificări aduse regulamentului de către F.I.R.A. Cunoştinţele acumulate le-am aplicat şi le voi aplica în continuare în jocul echipei Ştiinţa.
– Pe când un joc internaţional de rugby la Petroşani?
– Sper că anul acesta, cu sprijinul F.R.R. şi al Consiliului General U.A.S.R. să oferim înflăcăraţilor suporteri ai Ştiinţei un meci internaţional.

ȘTIINȚA DEVINE O FORȚĂ
Începând cu sezonul 1968-1969, campionatul se va disputa în formula toamna (tur) – primăvara (retur). Ştiinţa Petroşani devine la zece ani de la promovare un nume respectat. În sezonul 1969-1970, Ştiinţa Petroşani cu un lot de 24 karate va ocupa locul 5 la finalul sezonului: internaţionalii C. Dinu, V. Rusu, Graur, V. Marinescu apoi Dijmărescu, Ortelecan, Moromete, Dobrinoiu, Jean Florescu, Hristovici…

UN DECENIU DE RUGBY
Puţinii dar fidelii suporteri ai teamului rugbystic Ştiinţa Petroşani îşi amintesc că, în 1960, această echipă – condusă de antrenorul Nae Ureche – intra în rândurile celor mai bune formaţii din ţară, prin promovarea în Divizia „A”. Acest act marca, de fapt, o confirmare a tradiţiei rugbystice din Valea Jiului, Minerul Lupeni fiind primul „15” de pe aceste meleaguri, adversar tradiţional al renumitei echipe Viforul Dacia din Bucureşti.
În ciuda unor condiţii nu tocmai favorabile – ne referim mai ales la accesul pe stadionul din Petroşani – Ştiinţa a reuşit un adevărat tur de forţă terminând ediţia 1969- 1970 a campionatului republican, pe un merituos loc 5.
De altfel, ordinea celor cinci clasate (Griviţa Roşie, Steaua, Universitatea Timişoara, Dinamo şi Ştiinţa) ne oferă prilejul de a constata că studenţii rugbyşti din Petroşani s-au „bătut” de la egal la egal cu cele trei „mari” din Bucureşti – abonate de regulă la primele trei locuri – şi împreună cu Universitatea Timişoara a constituit revelaţia campionatului, fiind cele mai bune echipe ale provinciei. Doar două puncte iau separat pe studenţii mineri de mult râvnita medalie de bronz pe care – în raport cu evoluţia de ansamblu – ar fi meritat-o cu prisosinţă.
Meciul cheie – disputat la… Lonea, cu Dinamo Bucureşti – s-a terminat cu un rezultat egal (9-9) şi a condus astfel, în mod direct, la pierderea locului III în clasament.
Şi aşa însă aniversarea deceniului de activitate în divizia naţională A s-a soldat cu un bilanţ bun, nu atât prin prisma locului ocupat ci mai ales prin factura superioară a jocului prestat în majoritatea întâlnirilor. Făcând aceste aprecieri favorabile, nu trebuie să omitem că deşi întreg lotul de rugbişti a marcat progrese sigure şi constante, câteva individualităţi se fac remarcate printr-o puternică personalitate. În acest eşalon de avangardă se situează vechii internaţionali: Dinu şi Rusu – cei care alcătuiesc forţa de şoc a echipei; fundaşul – Victor Marinescu – al cărui stil de joc, prin intercalări dese în acţiunile ofensive ale liniei de transferuri şi prin precizia loviturilor de picior, ne reaminteşte de marele Penciu; mijlocaşul de deschidere Sergiu Bărgăunaş – piticul inveniv şi inepuizabil – care adesea face deliciul spectatorilor prin stilul său de joc fantezist; decizia şi dârzenia în teren ale lui Ion Moromete, Ion Dijmărescu (veteranul echipei) sau Florescu ne întregesc tabloul acestei echipe care – suntem siguri – poate aspira la mai mult decât a realizat în acest campionat.
Fiind vorba însă de prezentarea unui lot întreg, să apelăm la ajutorul fotografiei alăturate care ne prezintă echipa Ştiinţa Petroşani înaintea meciului cu Dinamo Bucureşti.
Aşadar, sus, de la stânga la dreapta: Ion Dijmărescu, pilier, asistent; Vasile Rusu, linia III-a, anul II topografie (maestru al sportului, de 32 ori internaţional A); George Graur, linia a II-a, ofiţer (maestru al sportului, de 15 ori inernaţional A); Ion Moromete, linia a III-a, anul III exploatări (de 8 ori internaţional la tineret); Tudor Ionescu, linia a II-a, anul III exploatări; Ion Moroe, linia a II-a, anul I exploatări; Constantin Dinu, pilier, anul II exploatări (maestru al sportului, de 22 ori internaţional A); Ion Dobrinoiu, linia a III-a, inginer; Mircea Orţelecan, taloneur, IV exploatări; Ion Stănculescu, pilier, anul I topografie; dr. Tică Carli, medicul echipei; Constantin Dumitru, din conducerea echipei de rugbi, asistent.
Jos: Ştefan Crăciunescu, centru, anul II exploatări; Alexandru Boldescu, aripă, anul I topografie; Alexandru Dragoş, aripă, anul V exploatări; Victor Marinescu, fundaş, anul II topografie (internaţional: 6 A; 1 B; 5 tin.); Cornel Humeniuc, mijlocaş la grămadă, anul IV exploatări; Sergiu Bărgăunaş, mijlocaş la deschidere, anul II exploatări (internaţional I B); Petru Truţă, aripă, anul III exploatări; Constantin Roşca, aripă, anul III exploatări; Ion Iacob, mijlocaş la grămadă, anul I topografie (internaţional 6 tin.). Lipsesc din fotografie Jean Florescu, linia a III-a, anul V electro; Petre Hristovici, linia a II-a, anul V electro; Vasile Ailenii, linia a III-a, anul II exploatări.

GENU TUTU