A trecut ceva vreme de la acel nefericit accident din octombrie 2017 de la Mina Lupeni, soldat cu doua decese si un supravietuitor (ca prin minune!).
Acesta este Raul Cismasiu, un bãrbat calm si rational, care si-a împletit firul vietii în ultimii 20-25 de ani si alãturi de fotbal, fiind ca jucãtor de-a lungul anilor la Minerul Vulcan, Minerul Aninoasa, Minerul Lupeni, Jiul Petrosani, Minerul Uricani sau acum, la aproape 40 de ani, la Hercules Lupeni. L-am abordat pe Raul acum în prima lunã a anului sã ne povesteascã despre momentele mai importante ale vietii.
Reporter: Raul, ne cunoastem de ceva vreme…, hai sã abordãm cele mai delicate momente ale vietii tale, toamna lui 1999 si cea a lui 2017…
Raul Cismasiu: Mda… Una este legatã de fotbal, cealaltã de munca mea ca miner. Dedicate amândouã, pot spune ca au fost douã cumpene ale vietii…
Reporter: Pãi, sã le luam pe rând. Septembrie 1999…
Raul Cismasiu: Venisem la Jiul de la Minerul Lupeni, echipa începând sezonul 1999-2000 dupã un sezon anterior dezastruos, locul 15 în Divizia „B”, fiind si eu printre cei ce încercam sã scoatem echipa la liman. Cu antrenorul Marin Tudorache la cârma, cu Hotoboc, Doros, Irina, Poenaru, Priseceanu, Fl. Stoica, Nae Iorga, Neiconi. Am jucat în etapa a 9-a, pe 25 septembrie la Cluj cu „U” eu întrând la pauzã (scorul era 2-0 pentru clujeni) în locul lui Spafiu. În minutul 63, mijlocasul lor, Tibi Bãlan are o intrare criminalã asupra piciorului meu stâng, diagnosticul fiind unul crunt: luxatie tibio-carsianã si rupere de ligamente. Fãrã un tratament adecvat, n-am mai prins echipa în retur, cei de la Jiul debarasându-se de mine discret, dar sigur… Am rãmas cu un gust amar, într-o situatie în care eu eram un jucãtor de perspectivã.
Reporter: Apoi?
Raul Cismasiu: În timp ce Tibi Bãlan a ajuns pe la Sportul Studentesc, Unirea Urziceni, Steaua si Nationalã, eu mi-am revenit greu, evoluând în Ligile a III-a sau a IV-a.
Reporter: A revenit perioada Hercules Lupeni…
Raul Cismasiu: Întotdeuna l-am apreciat pe Dan Voicu, cu care am fost chiar si coechipier! Am gãsit un finantator, Nelu Hategan, de mare caracter, un grup de bãieti pe care îi stiam, si încet încet m-am integrat la Hercules Lupeni, cu care încã mai sper sã ajungem pe primele trei locuri.
Reporter: Dar o altã toamnã cu ghinion, octombrie 2017…
Raul Cismasiu: Da, a fost cumplit… Un nefericit accident la Mina Lupeni, în care eu si alti doi colegi am fost prinsi. Din pãcate, cei doi au decedat, eu pot sã mã consider un norocos. Sper sa îmi revin cât mai repede, sã mai pot juca fotbal, pentru cã acest sport a fost si rãmâne pasiunea vietii mele. Acum, la aproape 40 de ani, la acest nivel, consider ca mai pot face fatã. Niciodatã nu mi-am dorit ca lucrurile sã se încheie din pricina unor ghinioane în viatã. Sã se încheie când decid eu!
A CONSEMNAT GENU TUTU