„Nu cred ca ma mai intorc. Risc sa mor tanara ramanand aici si asta doar datorita conditiilor grele de trai. Acolo, eu am putut sa ma hranesc corect medical, avand in vedere boala mea. Sunt tratata si tinuta sub observatie cu mare atentie. Cu doar 15 ore de munca pe saptamanatraiesc foarte bine, iar asigurarea de sanatate imi asigura servicii de care nici nu stiam ca exista in tara mea” – Monica Maria Konicska, Petrila.

Salariile mici din zona economica si institutionala majoritara din valea Jiului a adus locuitorii ei in situatia de a-si lichida afacerile, care insemnau chin, si parasirea serviciilor pentru oferte mult mai bune in tara si strainatate. Doar in decurs de circa o luna, mai precis din 15 decembrie pana in prezent, peste 15 persoane au parasit zona si altii se pregatesc.

Cand ai doar 750 lei salariu si esti cap de familie – pe langa faptul ca simti ca duci apa cu sita, munca in zadar, mai esti si umilit – trebuie sa iei o hotarare, sa-ti faci ordine in viata. Asa a procedat un absolvent de psiho-sociologie cu experienta in domeniu, Ilinca Bota, din Petrosani, care a luat calea pribegiei plecand in Germania unde a fost admisa in urma unui interviu dur, dar si pentru ca a acceptat munca intr-o perioada „seaca” pentru firme in ceea ce priveste angajarea de personal.

Un inginer in IT, Laur S., tot din Petrosani, pentru ca avea un salariu care nu-i permitea nici sa-si plateasca facturile, a incercat sa se descurce deschinzand o mica firma. O perioada a mers atat cat pentru strictul necesar. Era ceva!! Dar a venit criza si problemele ce au decurs din masurile de austeritate ale guvernantilor, plus scumpirile an cascada. A schimbat profilul de activitate de doua ori in doi ani. Degeaba. A inceput sa aplice pentru a se angaja in domeniul sau de pregatire si a asteptat. „E greu la varsta mea, 46 de ani. Nu inteleg intotdeauna care sunt criteriile lor in a-si alege oamenii. Dar sunt privati si e apanajul lor. Abia acum, ieri, m-au chemat cei de la Arad. Este ceva sa ai masa, cazare plus 18 milioane net” – a declarat inginerul IT.

Alti doi medici – unul fiind doctorul urgentist de la Petrosani, Ion Ienea – se pregatesc sa paraseasca tara fiind asteptati cu bratele deschise de Marea Britanie. Un altul, din Petrosani, a plecat spre Germania. Este vorba de Viorica Maghiar, din Petrosani, care a terminat Facultatea de Medicina din Bucuresti si nu a vrut nimeni s-o angajeze. Era ca in filmele cu prosti: medic fara asigurare medicala. In cautarile sale pentru supravietuire a ajuns sa dea un examen la un Institut de Medicina din Germania, cu reprezentanta in Romania. L-a luat cu brio si dusa a fost pe data de 9 ianuarie 2012.

Un administrator media, Iuditha C., a revenit acasa din Germania, dupa trei ani, dar a fost socata sa vada cat s-a degradat viata in Romania. Ca urmare, avand experienta in asistenta sociala in cadrul EU, a fost admisa de Belgia in acelasi domeniu de activitate.

O alta firma de constructii speciale se lichideaza la cererea proprietarului pentru a parasi zona Vaii Jiului. Gheorghe M., din Petrosani, spune ca nu are ce face, ca trebuie sa se miste, pentru ca are copii  de tinut in scoli, iar investitia facuta in copii este cea mai valoroasa investitie: „Este ca atunci cind investesti in seminte de calitate pe care le semeni in pamant roditor”. Gheorghe M.  se muta cu familia la Alba Iulia, unde este profesor la o facultate.

Monica Maria Konicska, are 32 de ani, este din Petrila, a plecat acum trei ani la tratament in Austria, viata sa atarnand de un fir de ata. Dupa un an de spitalizari si lupta cu boala, in  tara s-a reintors in Austria doar, spune ea, pentru a face cativa bani prestand munci mai usoare chiar intr-un centru de convalescenti.

A revenit acasa, dar nu a putut rezista mai mult de sase luni. Lipsa hranei adecvate, lipsa unui mediu fara stres i-au reactivat boala. Ca urmare, inainte de Craciun a plecat.

„Nu cred ca ma mai intorc. Risc sa mor tanara ramanand aici si asta doar datorita conditiilor grele de trai. Acolo, eu am putut sa ma hranesc corect medical, sunt si tratata si tinuta sub observatie cu mare atentie. Cu doar 15 ore de munca pe saptamana traiesc foarte bine, iar asigurarea de sanatate imi asigura servicii de care nici nu stiam ca exista in tara mea. Dar in viziunea austriecilor eu sunt considetata saraca acolo. Va dati seama cum o duc ei, care este nivelul lor de trai?” – a declarat Monica Maria.

Sunt doar cateva exemple, cazuri descoperite de noi doar intr-o luna. In acest ritm, Valea Jiului se va depopula rapid, iar altii greu vor veni in zona cu toate proiectele de anvergura anuntate in turismul din acesti munti minunati.

Ileana Firtulescu