„Rugby-ul înseamnã o echipã formatã din prieteni adevãrati” – declarã Ion Aurel

Ion Aurel, stiu cã sunteti un adevãrat model de muncã si seriozitate. Cum ati devenit titular de bazã al Stiintei Petrosani? De la primii pasi în rugby am considerat cã printr-o constiincioasã pregãtire poti obtine rezultate sportive de performantã.
Când ati venit la Stiinta?
În 1976. Ca junior am jucat la Scoala Sportivã nr. 2 din Bucuresti si la Gloria Bucuresti cu care, mai târziu am promovat din divizia B în divizia A. Din 1971 si pânã în 1976 am jucat la Dinamo, echipã cu care, între 1974-1976 am fost vicecampion national. Dar adevãrata consacrare am trãit-o aici, la Stiinta, de unde am fost selectionat în lotul national B, cu care am sustinut douã întâlniri: în 20 aprilie a.c. cu Polonia, scor 63-0 si în 7 mai cu selectionata B a Angliei, în fata cãreia am pierdut la limitã: 12-13.
Când v-ati simtit cu adevãrat util echipei?
De multe ori, dar mai ales într-un meci cu fosta mea echipã, Dinamo, la Bucuresti, când am marcat un eseu si am câstigat cu 7-3. Recent, trebuia sã scoatem la Iasi un rezultat de egalitate spre a ne califica în turneul pentru locurile 1-8, în dauna echipei iesene; am reusit, meciul a luat sfârsit cu scorul de 7-7.
Ce credeti despre prietenia sportivã?
Rugbyul este un joc colectiv si o echipã adevãratã e formatã din prieteni adevãrati, aproape intimi. Mircea Ortelecan, Dumitru Florin, Gheorghe Otetaru, Teodor Meszaros, toti coechipierii se numãrã printre prietenii mei, oameni adevãrati si buni sportivi. Mã mândresc cã am asemenea  prieteni. Bineînteles,  cel mai bun prieten si “coechipier” îmi este sotia, care mã întelege si mã sustine sufleteste, alãturi de fiica noastrã, care are 3 ani.
Ce reprezintã pentru dumneavoastrã sportul?
O pasiune pe care o asez între muncã si constiintã. Sã nu uitati cã sunt student în anul III, Facultatea de mine, ingineri.
Ce vã doriti, odatã cu începerea noului campionat?
O formã sportivã cât mai bunã tuturor coechipierilor care sã ne aducã în final, sub conducerea noului  nostru antrenor, Titi Ionescu, un loc cât mai onorabil în ierarhia  rugbyului românesc. Totodatã, doresc sã invite mai multi colegi studenti în tribunele  stadionului nostru din Petrosani si sã le oferim spectacole frumoase. Stiinta Petrosani reuseste în continuare evolutii bune cu un loc 4 în sezonul 1983-84, dar si o mare performantã în Cupã.
FRANCEZII ÎN „DEALUL INSTITUTULUI”
De fapt, impropriu spus, doar ca oaspeti, cãci meciul amical din acea frumoasã dupã-amiazã de varã din 1984 s-a jucat pe stadionul „Jiul”. Echipa antrenatã de Constantin Bãltãretu, cu Ortelecan, Eugen Stefan, Neagu, Fãlcusanu, Enciu Stoica, Tufeanu sau Abribula în echipã s-a tinut bine de echipa francezã R.C. Montchanin, care a învins cu greu, cu  15-13. Oricum,  Stiinta Petrosani a avut o evolutie de tinutã, fãcând fatã unui adversar extrem de puternic.
GENU TUTU

Un comentariu la „„Rugby-ul înseamnã o echipã formatã din prieteni adevãrati” – declarã Ion Aurel

  • 11 noiembrie 2018 la 19:28
    Permalink

    Hai Stiinta Petrosani !!!

Comentariile sunt închise.