O treime din flora României se află în Parcul Național Retezat. Este unul din motivele pentru care trebuie protejate florile din Parcul Național Retezat.

”Știați că… existenţa în Retezat a mai bine de o treime din flora României este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc Naţional. Retezatul este renumit prin diversitatea floristică, adăpostind aproape 1190 specii de plante superioare din cele peste 3450 cunoscute în Romania”, arată Administrația Parcului Național Retezat.
La înființare, Parcul Național Retezat cuprindea o suprafață de 13 000 ha (aprox. 100 km2), care în timp s-a tot mărit ajungând în prezent la peste 38 000 ha. Cea mai mare parte a parcului se află în judeţul Hunedoara (87%), restul aflându-se pe teritoriile administrative ale judeţelor Caraş-Severin (11%) şi Gorj (2%). În Parcul Național Retezat găsim 50 de vârfuri peste 2000m, cel mai înalt fiind Peleaga, 2 509m, fiind îndeaproape urmat de vârful Păpușa, al doilea vârf ca înălțime din Retezat, 2 508m. Vârful Retezat este cel mai cunoscut datorită formei sale „tăiate“, fiind vizibil din toată Țara Hațegului, dar ca altitudine este doar al treilea vârf din masiv, 2 482m.
Parcul Național Retezat este supranumit “Tărâmul cu Ochi Albaştri”, datorită multitudinii de lacuri glaciare ce se găsesc în masiv şi care reprezintă aproximativ 38% din totalul de lacuri glaciare din România. Cele peste 80 de lacuri din Retezat, dintre care numai 54 sunt permanente, sunt alimentate de zăpada topită de pe crestele munţilor. Cele mai spectaculoase dintre lacuri sunt: Bucura, Zănoaga, Ștevia, Ana, Lia, Tăul Negru, Tăul Porții, Gemenele și Știrbu. Cel mai mare lac glaciar din țara noastră este Bucura, cel mai adânc este Zănoaga, iar Tăul Porții este lacul glaciar aflat la cea mai mare altitudine.
Monika BACIU