I nstanța a decis, în luna mai, că fostul director al Societății de Închideri de Mine din Valea Jiului trebuie să își primească sumele restante. Vorbim despre mai mult de 400 de mii de lei, bani pe care Aurel Anghel îi merita ca bonificație, pentru că și-a îndeplinit criteriile de performanță. Mai exact, a disponibilizat minerii și a închis minele.
A fost publicată motivarea sentinței, care arată faptul că fostul director este îndreptățit a primi sumele respective, chiar dacă a renunțat la mandat. ”(…) relevant de menționat, chiar daca reclamantul a renunțat la mandat, acest aspect nu are nici un efect asupra dreptului la remunerație, din moment ce in art. 2304 C.civ se arată ca Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remunerația pentru actele pe care le-a încheiat pe seama mandantului până la data renunțării. Potrivit acestui text de lege în cazul contractului oneros,Codul Civil reglementează în mod expres modalitatea de plată a remunerației, aceasta urmând a fi datorată pentru actele pe care mandatarul le-a încheiat pe seama mandantului până la data renunțării. În situația în care contractul a vizat îndeplinirea unor acte succesive, iar remunerația a fost stabilită în mod global, cuantumul acesteia urmează a fi stabilit proporțional cu importanța și complexitatea fiecărui act în parte. În cauză reclamantul a solicitat plata sumei globale de 381.144 lei, compusă din 185.377 lei ce reprezintă remunerația variabilă anuală aferentă anului 2015 și din suma de 195.767 lei ce reprezintă remunerația variabilă totală – anuală și trimestrială – aferentă anului 2016, deci sunt vizate doar actele pe care le-a încheiat mandantul până la data renunțării. Susținerea recurentei ca din moment prin contractul de mandat s-a creat cadrul prin care directorul general era decident în limite legale asupra tuturor aspectelor aferente gestionării societății, fiind decidentul astfel el cu privire la plata efectivă a acestor sume de bani, nu poate fi primita. Faptul ca reclamantul nu și-a aprobat, in calitatea sa plata drepturilor financiare, nu echivalează cu renunțarea la acest drept, in aces::”t sens sunt revederile art. 13 C.civ , potrivit căruia renunțarea la un drept nu se prezumă”, arată motivarea sentinței, potrivit rolii.ro.
Monika BACIU
