…sã scârtâie zãpada sub picioare, sã crape piatra de ger, sã mã bucur de portocalele pentru care mama stãtea la rând ore în sir. Îmi este dor de bomboanele de pom, asa cum erau ele, zahãr învelit în staniol, de hãinutele noi pe care le îmbrãcam doar în Ajun, de jucãriile putine pe care le gãseam sub pom, de mirosul de cetinã, de cozonacul cu nucã pe care îl mâncam pânã la ultima felie. Simteam bucuria sãrbãtorii, desi eram doar un copil. Cum mai trosnea lemnul de fag în sobã… În sãptãmâna Crãciunului, mama nu îsi vedea capul, ba cu una, ba cu alta, ba “îngãlbenea podeaua cu galus”, ba cosea la “ciupeag”, ba punea aluatu’ sã creascã, ba lua oala cu rãcituri de pe sobã… Mai mergea si la serviciu…. În Ajunul Crãciunului, mã îmbrãca mama bine si plecãm în pitãrãi. … mai departe
