Comunismul hidos adus pe tancurile sovietice în anii 40 ai veacului trecut, a trecut cu senilele si peste sportul românesc. Nimic nu mai era bun, în fotbalul ”retrograd” creat de capitalism. Si au venit ei tovarãsii…
Mai întâi Steaua
La începutul verii lui 1947, mai exact pe 7 iunie, la initiativa unor ofiteri si Casei Regale Române printr-un decret semnat de generalul Mihai Lascãr, se înfiinteazã Asociatia Sportivã Armata (ASA) Bucuresti. Puternic sustinutã dintr-o parte de generalul comunist si clica lor de pro-sovietici ASA este împinsã direct în prima divizie, prin excluderea unei echipe de traditie Carmen Bucuresti la momentul respectiv, vicecampioana tãrii! Conflictul a început din momentul în care ministrul de externe al României, Ana Pauker, a ordonat patronului clubului Ionel Mociornitã, sã piardã meciul amical cu Dinamo Tbilis din URSS pentru a se vedea ”superioritatea omului sovietic (!?). Meciul trebuia sã aibã loc pe 30 noiembrie 1945 însã Mociornitã a refuzat în conditiile impuse, consecintele fiind dintre cele mai grave: mustrare publicã, cercetãri abuzive, interdictii de a mai sustine meciuri internationale. Astfel echipa în care au jucat de-alungul vremii Baratky, Val. Stãnescu, Simatoc, Humis, Bazil Marian, Angel Niculescu sau viitorul golgeter jiulist Iuliu Farkas I dispare printr-o decizie josnicã a ”organelor” staliniste din România.
… Apoi Dinamo Bucuresti
Dacã armata si-a fãcut echipã de ce sã rãmânã mai prejos Ministerul de Interne – militienii – care va sacrifica si el alte douã echipe de traditie, devenite indezirabile pentru noua orânduire. Ciocanul înfiintatã sub numele Macabi în 1929 era socotitã o echipã a evreilor burghezi capitalisti deveniti sionisti.
Unirea Tricolor apãruse în 1926 prin fuziunea a douã cluburi din Obor, devenind echipa de suflet a acestui cartier bucurestean. În mod miselesc, precum procedase Armata cu un an în urmã cu Carmen, cei de la Interne au încercat cu promisiuni absurde sã determine o fuziune a celor douã. Pentru eliminarea ”rãmãsitelor reactionare” echipele au fost sindicalizate, a fost impus numele de sorginte sovieticã ”Dinamo” si culorile drapelului URSS rosu.
Apar astfel ”Dinamo A” si ”Dinamo B” (ãstia de la Interne ceva mai hulpavi decât cei de la Armatã!), câte una pentru fiecare divizie. Astfel, pentru sezonul 1948-1949 Dinamo A Bucuresti devine Dinamo, acesta fiind socotit anul de nastere a echipei Militiei Române. Dinamo B rãmâne în divizia B apoi se va muta la Brasov pânã în 1956 dupã care sub numele Dinamo Cluj în 1957-1958, a treia oarã la Bacãu din 1958 (ulterior SC, FC Selena; FCM, AS). Steaua si Dinamo, douã grupãri care desigur în timp au reusit sã se impunã pe arena nationalã si internationalã. Dar asta nu ne dã dreptul sã nu aratãm adevãrata istorie a înfiintãrii celor douã echipe. Apãrute în vremurile tulburi ale instaurãrii comunismului de origine sovieticã pe pãmânt românesc, cele douã echipe au profitat multi ani de pozitia lor sub umbrela Armatei sau a Internelor. Odatã cu trecerea timpului, lucrurile au început sã o ia la vale. Dinamo Bucuresti n-a mai luat un titlu din 2007 Steaua din 2015. Steaua se dezintegreazã, îti pierde identitatea, între CSA Steaua si FCSB, Dinamo are si ea ”nivel” (CS Dinamo 1946 prin liga a IV-a cu pretentii la ”cascaval”) ambele echipe sunt praf si pulbere ca exprimare. Au doar doi patroni ancorati în altã lume si cam atât. Steaua si Dinamo ar trebui sã se gândeascã la ce a fost acum sapte decenii. Semeni vânt culegi furtunã. Si uite-asa istoria se rãzbunã…
GENU TUTU
