Vremurile staliniste, demult apuse, au fosr readuse la viaţă, în fotbalul românesc, de Dinamo Bucureşti, nume intrat (strecurat) în patrimoniul natural, la figurat, odată cu aşezarea dominaţiei sovietice pe teritoriul românesc. Dar hai să facem puţină istorie, cu nişte date care ar trebui să le dea de gândit şi celor mai înfocaţi dinamovişti.
Desfiinţarea unora, loc pentru Dinamo
Sportul profesional de la aceea vreme, 1946, nu mai  convenea celor care conduceau mişcarea sportivă în România şi ”îngheaţă” într-o primă fază transferurile. Ministerul de Interne insistă să-şi facă propria echipă (după modelul Armatei, în 1947), nominalizând  două grupări sportive ”antipopulare”, Ciocanul şi Unirea Tricolor. Fiindcă Unirea Tricolor era  retrogradată la finalul sezonului 1947-1948, hienele de la Interne ies la prins prada. Forţează fuziunea între o echipă anonimă, AS Poliţia Bucureşti şi Unirea Tricolor, anunţându-se pe 11 aprilie 1948 în presă că, cităm ”Unirea Tricolor şi Ciocanul MAI au devenit Dinamo A şi B”. Mai scria în ”Sportul Popular” de atunci: ”Vom crea sportivi adevăraţi, luptători cinstiţi şi convinşi pentru democraţia noastră populară”. Dinamo B (de fapt Unirea Tricolor) va retrograda fiind trimisă ulterior în provincie, ca Dinamo Braşov, rămânând Dinamo A (Ciocanul) echipa negustorilor din Dudeşti de unde se trage actualul Dinamo Bucureşti. Tristul act al înfiinţării echipei torţionare este 14 mai 1948. Astfel noua, creaţie comunistă a sacrificat două echipe, fuziunea fiind de fapt o mare farsă. Brutele din fruntea MAI îndoctrinate de orientarea bolşevică de la Moscova, au ras două echipe, campionatul 1948-1949 având un singur Dinamo. Au urmat decenii de opresiune asupra echipelor care i s-au opus, după decembrie 1989, oamenii din  conducerea lui Dinamo, ştiind urma viscerală faţă de acest nume de origine rusească, în dezacord cu istoria au vrut să-i schimbe numele în Unirea Tricolor deşi la bază era Ciocanul! Ar fi dat bine la popor…

Cum i-a retrogradat Dinamo pe Jiul Petroşani
Înaintea etapei a 31-a din ediţia 1986-1987 echipa securităţii se afla la egalitate de puncte, 25. În următoarea etapă, stupoare: Flacăra Mioveni bate cu 3-2 la Dinamo, Jiul pierde cu 0-2 la FCM Braşov şi jocurile sunt făcute. În etapa 33 Moreniul mai scoate un punct la Bacău, iar Dinamo îi aplică o corecţie Jiului cu 6-2 (Cămătaru 5 goluri, îi trebuia Gheata de Aur!) şi astfel Jiul retrogradează, în favoarea echipei protejate de Dinamo, Flacăra Moreni.
Altă parodie, marca Dinamo, ”Ghetele de Aur”!
MAI-ul a mai orchestrat o parodie: i-a ”încălţat” pe Dudu Georgescu, Cămătaru şi Mateuţ – pe Dudu de două ori! – cu ”Gheata de Aur”, cel mai bun marcator în campionatele interne din Europa. Până s-au prins cei de la UEFA, schimbând ulterior sistemul. Iată un facsimil din ampla lucrare ”Poveştile nemuritoare ale fotbalului românesc”, sub semnătura lui Alin Buzariu şi Cristian Costache, referitor la acele ruşinoase momente. Cine putea face asta? Doar Dinamo Bucureşti.

GENU TUTU