Discutii despre sistemul energetic din România. Vienri, la sediul Sindicatului Muntele a avut loc o conferintã de presã în cadrul cãreia au fost dezbãtute mai multe teme. Printre subiectele dezbãtute a fost si mult discutatã înfiintare a Complexului Energetic Hunedoara a cãrui viitor se aflã sub semnul întrebãrii din mai multe motive.

Unul dintre cele mai importante “piese”care stau la baza functionarii Complexului este Termocentrala Paroseni. Aici este nevoie de realizarea unor investitii majore, care sã asigure continuarea activitãtii sistemului energetic din România.

„Cele patru au fost încadrate la mine viabile si s-a hotãrât sã facã parte dintr-un complex energetic, pe vremea aia se numea Hidroenergetica din care fãceau parte si componente hidro si termo. Probabil era viitorul mineritului din Valea Jiului dar trebuie sã remarcãm cã anumiti colegi de aici din sindicate s-au opus vehement împãrtirii companiei, între timp colegi din sindicate s-au opus infintãrii Hidroenergetica, iar astãzi ne aflãm într-o situatie exagerat de criticã prin care acest complex care trebuia sã fie un mastodont se reduce la trei componente, SC Electrocentrale Mintia, SC Electrocentrale Paroseni si pãrti ale CNH, pãrti sã spunem viabile ale Companiei. Din cele trei componente, problemele cele mai mari le au SC Electrocentrale Mintia a cãror autorizatie de mediu expirã la finele anului 2013. Bãtãlia enormã a fost dusã unde va fi sediul urmãtorului Complex Energetic Hunedoara, de ce pretul la gigacalorie nu poate fi mãrit si cine va conduce acest complex. Dacã mineritul din Valea Jiului prin 30 poate 60 milioane de euro si-ar putea reface dotarea tehnicã si s-ar putea relansa, în schimb la Mânia e vorba de sute de milioane de euro pentru acest aviz de mediu. Sindicatul Muntele prin intermediul Federatiei Nationale Mine si Energie a luat în calcul aceste lucruri si am semnat un protocol cu actualul ministru al Economiei în care noi cerem în mod expre o investitie la Termocentrale Paroseni care într-un viitor foarte apropiat sã poatã sã ardã tot ce înseamnã cãrbunele din Valea Jiului. Termocentrale Paroseni din punct de vedere al mediului si investitilor sta probabil cel mai bine din România. Ca sã poatã fi înfiintat acest complex, o investitie la Paroseni care sã prezinte practic viitorul mineritului guvernele în general si România trebuie sã aibã o strategie energeticã. Guvernele României trebuie sã-si asume rolul strategic al mineritului din Valea Jiului si a SC Electrocentrale Paroseni. În acest sens trebuie sã-si asume un pret al Mw pe piata de energie astfel încât sã poatã sã functioneze Complexul Energetic Hunedoara”, a declarat vicepresedintele Sindicatului Muntele, Adrian Jurca.

El a mai fãcut o precizare importanta. Tot sistemul energetic din România se bazeazã pe huila din Valea Jiului si pe Termocentrala Paroseni.

„Cine a inventat si a pus prima piatrã în anii 1950 la Electrocentrale Paroseni, a luat în calcul urmãtorul lucru, în cazul în care sistemul energetic national cade, a fost o situatie similarã în anul 2003 când Dunãrea a scãzut la minim, acest sistem se reporneste prin Electrocentrale Paroseni si cãrbunele livrat de minele din Valea Jiului. Asa a fost gândit de cãtre cei din 1957. România nu-si va putea permite sã elimine SC Electrocentrale Paroseni, de aceea trebuie sã-si asume rolul strategic a celor douã componente printr-un pret care sã permitã functionarea mineritului din Valea Jiului. La ora actualã mineritul de la noi functioneazã la o limitã de avarie si dacã nu vom face niste pasi foarte rapizi în relansarea lui, cu sigurantã vom intra în probleme mult mai grave decât ne putem imagina”, a mai precizat Jurca.

Pe site-ul Ministerului Economiei existã o strategie energeticã, însã aceasta aminteste de huila din Valea Jiului foarte putin, sau mai bine zis aproape deloc. Jurca considera cã aceastã strategie trebuie reevaluata, pentru cã România nu se poate baza pe ploi si pe vânt.

„România nu poate sã-si bazeze strategia energeticã pe ploaie si pe vânt. Asta se întâmplã de 20 de ani, toate guvernele României si-au bazat strategia energeticã pe ploaie si pe vânt, si cum nu mai plouã de mai mult timp si vântul a încetat sã mai batã iatã cã România are mari probleme din punct de vedere energetic si încet încet îsi aduc aminte de minerit, de

termocentralele care existã în România”, spune liderul de sindicat.

Investitii în minerit, spre ZERO

De investitiile în mineritul din Valea Jiului nu se poate vorbi pentru cã acestea sunt aproape inexistente. Anul acesta, bugetul de venituri si cheltuieli al Companiei Nationale a Huilei a fost unul tras de pãr, acesta abia fiind suficient pentru plata salariilor minerilor. Mai mult, la rectificarea bugetarã de sãptãmâna trecutã, Guvernul a alocat o parte din banii destinati pentru închiderea minelor considerate neviabile.

„Dupã cum bine se stie industria minierã din anul 2007 în România si nu numai, cât si în Uniunea Europeanã, a fost subventionata în urma unor ajutoare de stat în industria minierã, asa s-au numit ele, în anul 2007. Conform regulamentului 1407/2002, aceasta subventie, însã România stia cã va fi acordatã pânã la finele anului 2010. Practic în perioadele 2007-2008 si chiar 2009-2010 în Compania Nationalã a Huilei cât si a României în general, nu s-a fãcut absolut nimic pentru minerit”, mai spune Jurca.

Situatia a evoluat, în timp, la CNH. De la cheltuieli estimate la 16% din venituri s-a ajuns la un procent de peste jumãtate.

„Am sã vã dau un singur exemplu, în anul 2008 veniturile CNH erau constituite din vânzarea de productie, ajutorul de stat si transferuri. Aceste venituri ale Companiei era cu aproximativ 14-16% mai mari decât cheltuielile CNH. Comparativ cu anul 2011 unde veniturile au fost estimate la 46 -48%, iar în anul 2012 este posibil sã atingem 50% din cheltuieli. Faceti o comparatie în ce situatie ne-am aflat anul trecut si în ce situatie economicã ne aflãm acum, cu atât mai mult în aceste conditii, Sindicatul Muntele a reusit sã-si mentinã toate facilitãtile plus aceasta mãrire de salar. Lipsa mãsurilor care ar fi trebuit luate în 2010 afecteazã activitatea CNH, lipsa lucrãrilor de pregãtire, lipsa de investitii, utilaje învechite”, precizeazã vicepresedintele Sindicatului Muntele.

Consens pentru salvarea a patru mine

În urmã cu 2 ani, se vorbea de închiderea tuturor unitãtilor miniere din Valea Jiului. Dupã ce s-a analizat valoarea ajutorului de stat pentru închiderea perimetrelor miniere s-a ajuns la concluzia cã banii sunt insuficienti. Astfel, s-a decis cã patru unitãti miniere care sunt

considerate, astãzi, încã viabile sã fie „salvate”.

„Din 2010 Uniunea Europeanã a decis cã acest ajutor sã fie acordat doar sub forma ajutorului de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cãrbune necompetitive. Nivelul maxim al subventiei din 2010 care era si pentru închiderile de mine, nu ar fi ajuns dacã se luã în calcul închiderea toturor minelor din Valea Jiului decât pânã la finele anului 2014, începutul anului 2015. Guvernul de atunci a luat decizia sã salveze totusi patru din cele sapte mine. Prin intermediul Sindicatului Muntele si al unui sprijin politic am reusit sã pãstrãm sediul complexului în Valea Jiului, lucru care credem noi cã este foarte important, am reusit sã sensibilizãm factorii de decizie din România si trebuie sã spunem cã a fost prima oarã când s-au fãcut foarte repede rectificãri bugetare fãrã sã scoatem oamenii în stradã. Este doar un început a ceea ce ne propunem noi si va trebui sã luptãm continu pentru asumarea guvernelor pentru SC Electrocentrale Paroseni si a mineritului din Valea Jiului, si trebuie sã permitã acestor douã mari entitãti un pret pe piata energiei, astfel încât sã permitã pentru viitor tot ce înseamnã buna functionare a mineritului din Valea Jiului”, a mai spus Jurca.

Cert este cã trei mine, si anume Petrila, Paroseni si Uricani vor intra pe program de închidere, activitatea lor fiind permisã pânã în anul 2018, iar încã patru (Lonea, Livezeni, Vulcan si Lupeni) vor forma Complexul Energetic Hunedoara.

Raul IRINOVICI