Înalta Curte de Casație și Justiție a decis joi, 10 decembrie, retrimiterea dosarului Mineriadei din iunie 1990 la Parchetul General.
Decizia instanței este definitivă.

Dosarul în care sunt cercetate acțiunile minerilor din 1990 se afla în faza de Cameră Preliminară încă din anul 2017, iar în anul 2019, instanța a decis retrimiterea dosarului la parchet.
Acum dosarul va intra în atribuția Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justitie în contextul în care unul dintre învinuiți este generalul Mugurel Florescu, fost șef al Direcției Procuraturilor Militare în iunie 1990.
Este vorba de dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, in care fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman și fostul director al SRI Virgil Măgureanu au fost trimiși în judecată în iunie 2017 pentru infracțiuni contra umanității.
La 30 de ani de la aceste evenimente tragice, justiția nu a găsit niciun vinovat.
La ultima vizită în Valea Jiului, generalul Dan Voinea, procuroul care a instrumentat cazul a făcut următoarea declarație:

„Am găsit un jurnal istoric, de luptă, al unității militare care a fost folosită atunci la Mineriadă. E un jurnal ținut de generalul Șchiopu, locțiitorul Șefului de Stat Major al Armatei. Acolo scria că în Ziua de 13 iunie 1990, de exemplu, Ion Iliescu era pictat pe ore. Că așa se ținea jurnalul. Ora cutare: Iliescu solicită 100 de militari să acționeze într-o anumită zonă. Altă oră: domnul iliescu spune 12 taburi să acționeze în zona Ministerului de Interne. Apoi ne cere să acționăm cu gaze lacrimogene, deși i-am recomandat domnului Iliescu să nu folosească armata, că nu e cazul. Domnul președinte insistă. Și atunci l-am audiat pe Cozma, care a dat o declarație lămuritoare, cu privire la toate acțiunile la care a fost solicitat atunci să participe și în acest fel eu cred că Dosarul e lămurit din toate punctele de vedere”,

Procurorul Voinea spunea că Dosarul Mineriadei este unul „complex, cu multă încărcătură politică”, care a făcut ca România să sufere.
În plan intern, mineriada din iunie 1990 a reprezentat o perioadă de lipsă a libertății presei prin prezentarea unilaterală la unica televiziune din acea vreme(doar din punctul de vedere al puterii FSN ), pentru că a fost împiedicată apariția ziarului România Liberă. Sediile partidelor de opoziție au fost devastate. Puterea FSN nu a reușit să genereze probe cu care vreuna din persoanele arestate să fie condamnată în justiție.

Diana Mitrache