Din marginea dãrãpãnatã a Coloniei Petrosani cresc campioni nationali

„Nu stii, cã numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?

Pe strada Gheorghe Sincai, departe, pe malul Jiului, în Colonia Petrosani, am descoperit în urma inundatiilor recente, cu ocazia ajutoarelor acordate de Crucea Rosie Petrosani, locuintele a patru campioni zonali si nationali la gimnasticã aerobicã. Desi îi cunosteam de câtiva ani, ba chiar ne consideram prieteni – pentru cã  în anul 2014, ei si colegii lor au fost alãturi, venind aproape zilnic, cu schimbul, la Spital unde se afla pe patul de suferitã un jurnalist pe care ei îl îndrãgiserã -, nu am stiut niciodatã povestea familiilor lor, cât de greu trãiesc si câte sacrificii fac pentru a-i educa pânã într-atât încât la 9 si 11 ani au ajuns campioni nationali în calitate de sporivi ai Clubului Sportiv Scolar – Petrosani.

“Mami, dacã gãsim 2 milioane (lei vechi), putem sã facem casa?”

1-1

Mihaela Cornea, are 32 de ani, dar pare un copil maturizat înainte de vreme, este extrem de tenace si ordonatã în gând si faptã, cu “cocioaba” ei strãlucind de curãtenie, provine dintr-o familie cu 8 frati. Cei doi copii ai sãi – Cristian, de 11 ani si jumãtate si Georgiana, 9 ani si jumãtate – sunt gimnasti la CSS Petrosani si fac naveta din maginea dãrãpãnatã a Coloniei.

“Îi duc si îi aduc zilnic, iar acum mã tem si mai mult pentru ei, pentru cã în zona pasarelei de la Garã un recidivist a violat o fetitã în urmã cu o lunã si ceva” – spune Mihaela, mama copiilor. Bãiatul Cristian nu mai poate face gimnasticã. Si-a rupt o mânã, iar medicii spun cã nu va mai putea face performantã pentru cã are oasele slabe si un ASLO care-i deregleazã sistemul imunitar. La gimnasticã, de la vârsta când copii au voie sã participe la competitii – peste 9 ani – Cristian s-a clasat pe locul 9 si 4 la nivel national. Si-ar dori sã facã înot si chiar ar fi indicat, dar familia nu-si permite un abonament si un antrenor…

Georgiana a ocupat podiumul de mai multe ori, fiind medaliatã cu argint si bronz la cele douã competitii nationale la care a participat – Constanta si Deva si este dedicatã acestui sport. Efortul financiar al pãrintilor este considerabil având în vedere cã echipamentul este special si deloc ieftin. De exemplu, doar pantofii  “Venturelli” costã circa 70 de euro, iar copiii cresc de la un an la altul.

Mihaela, mama copiilor, se ocupã de tot si toate, doar cã locuinta, asa micã cum e, în pavilioanele istorice si nereparate vreodatã, acolo “la margine de lume”, este cu chirie. Îi apartine cumnatei sale. Sotul sãu si tatãl copiilor, lucreazã în Franta, Corsica, câte 6 luni pe an si 6 luni vine în tarã. Trimite familiei lunar câte 350-400 de euro, bani din care Mihaela trebuie sã facã economii pentru a trãi în cele 6 luni cât Gheorghe, sotul sãu, este în tarã. “Are acest loc de muncã în Corsica sigur, este apreciat, de trei ani, în sezon, este chemat. Când vine acasã lucreazã pe unde apucã, dacã apucã, deci nu ne putem baza pe noroc. Copiii au nevoile lor, scoala – unde se descurcã bine -, apoi gimnastica. Chiar dacã nu e casa noastrã am fãcut o micã baie, în spate un balconas, am sãpat o pivnitã. Parte din lucruri nici nu sunt ale noastre, ci ale cumnatei fiind casa ei. Acum cu grindina si potopul care a fost ne-au distrus o parte din casã pentru cã a spart acoperisul, curgea apa pe pereti, care oricum se mãcinau din cauza vechimii casei, si a ajuns si în tabloul electric… Am cheltuit banii ãia, câti au fost, adunati pentru a trãi dupã ce sotul nu mai are de lucru. Acoperisul nu mi-am permis sã-l repar… Am pus peste tigla spartã niste ondulinã. Casa e asiguratã, dar… Am fãcut si cerere la primãrie, au venit sã constate. Nu stiu cum va fi” – povesteste Mihaela.

Printre altele am aflat cã sotul sãu, Gheorghe, a avut o copilãrie foarte grea, chiar urâtã, crescând prin canale împreunã cu mama sa… Si totusi sufletul, caracterul nu le-a fost atins de duhorile canalelor. Mama lui Gheorghe a reusit sã plece la muncã în strãinãtate si de ani de zile dusã este. Din banii câstigati, a cumpãrat un teren de 500 mp, peste Jiu, pentru ca si Mihaela si Gheorghe al ei sã poatã sã-si ridice o casã. De cinci ani, cei doi au reusit doar sã-si plãteascã proiectul cu avizele necesare.

“Terenul  l-a cumpãrat pe munca ei din Spania, direct pe numele bãrbatului meu… Dar nu mai reusim sã ne adunãm materialele de constructie, sã avem si noi unde sta. Dacã se hotãrãste cumnata mea sã vinã acasã, noi chiar n-avem unde locui. Am fost si eu la muncã în Spania un an de zile, bãiatul meu avea un an jumãtate, iar fata câteva luni. Sotul meu stãtea cu ei, îi mai ducea cu el la muncã… Când m-am întors, copiii nu mã mai cunosteau. Am rãmas eu acasã si a plecat el. Si sã stiti un lucru, pe noi nu ne-a afectat, ca familie, depãrtarea, strãinãtatea si problemele. Dimpotrivã, ne-au unit, ne bazãm si mult unul pe celãlat. Copiii sunt întelegãtori. De exemplu, bãiatul îmi spune: când o sã ai bani, mã lasi la înot? Sau dacã îsi doreste mult ceva, un joc, o jucãrie, la fel. Auzind discutiile cu sotul meu despre casã, adicã ce vom face dacã se întoarce cumnata, fata m-a întrebat: mami, dacã gãsim 2 milioane (lei vechi), putem sã facem casa? Apoi îsi fac planuri de viitor în sensul sã aibã fiecare camera lui. Acum dorm împreunã si pentru cã nu e spatiu suficient au paturi suprapuse, dar ei cresc si sunt fatã si bãiat…” – ne-a spus Mihaela, precizând cã îsi doresc, ea si sotul ei, sã fie sãnãtosi, sã lucreze amândoi pentru a-si putea ridica acea cãsutã.

Gemenii cu 24 de medalii pe podiumuri

Vecina sa de alãturi, Mirela Maria Popa, are doi gemeni, Vlãdut si Alexandra, de 11 ani, multiplii campioni nationali ai CSS Petrosani, tot la gimnasticã aerobicã.

În cele douã camere ale pavilionului de pe strada Gh. Sincai locuiesc 6 persoane. Mirela, sotul sãu Eduard, mama-soacrã, gemenii si fiul licean la Informaticã. Mai are doi copii, de 24 si 23 de ani, dar acestia au viata lor  – fiica este la Timisoara, iar fiul – sofer de TIR prin Europa, la fel ca tatãl copiilor. Prin urmare, Mirela Popa este stâlpul casei, în timp ce sotul câstigã bani pe drumuri europene.

“Da, suntem mândrii de gemeni. Alexandra a obtinut 14 medalii, nici nu tin minte câte sunt de aur, argint si bronz. Vlãdut a obtinut 10 medalii pe podiumuri.

Pe Vlãdut, am vrut initial sã-l dau la lupte, dar nu era suficient de dezvoltat. Mai degrabã fata era pentru asemenea sport. Dar nu i-am despãrtit si au început gimnastica la CSS si fac gimnasticã de 6 ani” – spune Mirela, mama gemenilor.

Vlãdut cântã si la chitarã, iar Alexandra e dedicatã sportului. Sotul Mirelei lucreazã pe TIR câte 8 sptãmâni si douã sãptãmâni vine acasã. “Este forte important pentru noi cã vine des acasã, pentru cã asa nu s-a ivit nici o problemã, mã refer la depãrtarea care distruge familii, cum am tot vãzut la televizor si chiar pe aici, prin zonã. Vrem sã ne extindem casa cu o bucãtãrie si la etaj sã facem douã camere. Poate reusim… Ne-a afectat si pe noi acea grindinã si ploile. Am dat înapoi ca racul, cum se spune ” – povesteste Mirela Popa.  Doar cã acea locatie nu le apartine, exact ca în cazul Mihaelei Cornea, ci este al mamei-soacre, care pânã în prezent nu si-a pus problema clarificãrii mostenirii, dumneaei mai având un fiu care trãieste în Germania.

Cele douã familii sunt un exemplu de demnitate, de dorintã de a-si depãsi conditia mediului în care s-au nãscut si crescut prin modul de a-si construi o altfel de viatã, de a-si creste copiii în spiritul exigentei cu sine, a competitiei dezvoltându-le dorinta atingerii “cerului”, pentru a ajunge mãcar la jumãtatea drumului visului lor.

Ileana Firtulescu